Eugen Holban şi Florian Crihană - Sub semnul simfoniei griurilor

      Asocierea într-o expoziţie a plasticienilor gălăţeni Eugen Holban şi Florian Doru Crihană poate fi considerată hazardată la prima vedere, date fiind felul picturii practicate de cei doi şi problematica abordată de fiecare. Şi totuşi, vizitându-le expoziţia găzduită în aceste zile de Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, constatăm că ceea ce-i uneşte este preferinţa ambilor pentru simfonia de griuri colorate, astfel că lucrările se susţin printr-un dialog de o deplină coerenţă.

      

Eugen Holban, cunoscut şi pentru cercetările sale din domeniul etnografiei şi artei populare din Moldova de Sud, materializate deocamdată în publicarea unui splendid album şi a numeroase articole apărute în presa culturală gălăţeană şi în revistele de specialitate din ţară, a revenit cu o expoziţie personală după foarte mulţi ani, demonstrând prin lucrările prezentate pe simeze că aceste cercetări nu au rămas fără ecou în creaţia sa. Tehnica în care sunt realizate cele 20 de lucrări este cea a pastelului, o tehnică pretenţioasă şi puţin practicată în zilele noastre. Eugen Holban a pătruns adânc motivele întâlnite în arta populară, le-a asimilat, le-a înţeles semnificaţia şi a reuşit să le abstractizeze în compoziţii în care doar discreţia culorii şi unele titluri sugerează izvoarele din care acestea îşi trag sevele. 

Totul este pictat în cheia abstracţionismului liric, în acorduri de un rafinament la care a ajuns în urma unui exerciţiu îndelungat în tehnica pastelului. Fie că se intitulează „Nelinişte”, „Zbor întrerupt”, „Lebăda”, „Solstiţiu”, „Melancolie” sau „Noaptea lupului”, „Sântoader”, „Somnoroase păsărele”, „Mărul discordiei”, „Pasăre Măiastră”, Un basm se înfiripă”, compoziţiile sale atrag, emoţionează, îndeamnă la îndepărtarea vălului misterului şi la descoperirea mesajului încorporat de artist în materia sensibilă a culorii. Sugestiile şi trimiterile sale la arta populară, la motivele întâlnite pe scoarţele moldoveneşti, pe ştergare sau pe vestimentaţia portului popular de la Dunărea de Jos sunt foarte discrete, făcute cu subtilitate. Euhen Holban plăsmuieşte imagini care să-i pună în valoare individualitatea stilistică, transpuse pe suportul de hârtie sau de carton cu mijloace sintetice, sensibile, de mare fineţe, bazate pe simbol şi metaforă plastică. Poetica sa este a unui liric de substanţă, care pune pe primul plan reflexivitatea, înălţarea spre zonele rarefiate ale spiritului. Compoziţiile rezultate au coerenţă, sunt echilibrate, construite cu impecabilă ştiinţă, declanşează în sufletul privitorilor o claviatură de sentimente care-i tonifică şi le trezeşte interesul pentru cunoaşterea culturii acestui popor.

       Grupate sub genericul „Bere de Bruges”, cele 15 lucrări ale lui Florian Doru Crihană continuă ciclul expus cu câtva timp în urmă, tot la galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, intitulat „Broderii de Bruges”, cu care artistul urmează să deschidă o expoziţie personală în Belgia. Berea, fiind alături de dantelă, un alt produs de faimă al acestei ţări (surse on-line arată că se cunosc aproximativ 500 de specialităţi de bere), Crihană creează cu vervă umoristică situaţii comice pline de haz, care-l apropie pe iubitorul de artă şi-l deconectează, îi înlătură tensiunile şi neliniştile acumulate zilnic, producându-i o stare de relaxare şi satisfacţie. Butoiul cu bere, halba, personaje masculine şi feminine surprinse în varii ipostaze satirice populează tablourile sale, întâlnindu-le chiar şi în locuri de neimaginat. Fantezia artistului nu cunoaşte limite. 

  
Berea se revarsă din abundenţă în valuri pe terasa unui restaurant („Spumă la terasă”), canalele care traversează Bruges-ul devin „Canale cu bere”, halba este element de arhitectură al unor grandioase turnuri („Turnul”), un camion încărcat cu butoaie este pe punctul de a se răsturna de la înălţimea unui pod, în timp ce berea se amestecă cu apa canalului („Camionul”). Butoiul ia forma ugerului unei vaci („Mulsul vacii”), este gata să zboare aidoma unui balon (Zborul”) sau este multiplicat într-o ipostază ce seamănă cu înfăţişarea unei locomotive („Locomotiva”). Femeile dantelărese sunt transportate într-un vehicul alături de butoaie („Dantelăresele”), doi transportatori ai unui butoi, obosiţi de efort, se odihnesc sub un felinar stradal („Felinarul”), printr-un mare pahar răsturnat înaintează câteva bărci. Însăşi poarta oraşului Burges are ca semne emblematice elemente ce-i invită pe turişti la un pelerinaj stropit cu lichidul auriu, spumos şi răcoritor. Este în obişnuinţa lui Florian Doru Crihană ca multe situaţii comice să le proiecteze pe fundalul sau în proximitatea unor edificii cu o arhitectură impunătoare, fapt care sporeşte interesul privitorilor şi le dă prilejul să admire măiestria artistului în construirea unor peisaje ample, în crearea unei atmosfere de mare efect stenic. Gama de griuri colorate folosită este subordonată unui desen clar, precis, intrat de mult în practica acestui mare meşter al penelului umoristic.

        Apreciem prezenţa împreună a celor doi plasticieni gălăţeni pe simezele aceleiaşi galerii, două personalităţi distincte, cu universuri artistice diferite, dar cu aceeaşi aplecare spre lucrul făcut cu seriozitate, menit să emoţioneze, să înalţe spiritual şi să rămână.

                                                                                    Corneliu STOICA