Se afișează postările cu eticheta Vladimir Crivoi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vladimir Crivoi. Afișați toate postările

„Satiră în alb”

sâmbătă, 13 decembrie 2008

În preajma Sfintelor sărbători de Crăciun şi a Anului Nou, trei caricaturişti gălăţeni, Florian Doru Crihană, Vladimir Crivoi-Vlahi şi Marian Şerban, şi-au reunit cele mai recente lucrări ale lor în expoziţia de grup intitulată „Satriră în alb”. Ea este găzduită de Galeria „Umor la etaj” din incinta cotidianului „Viaţa liberă”. Aşa cum se poate deduce chiar din titlul manifestării, lucrările, în majoritatea lor, sunt legate de anotimpul hibernal, chiar dacă pe aici, la Dunărea de Jos, iarna este mai puţin prezentă iar zăpada este departe de a se arăta. Nu lipsesc imaginile care fac trimiteri la tradiţiile şi obiceiurile întâlnite în această perioadă, la viaţa socială, la aspecte ale realităţii româneşti.
Cultivând un umor fin, Florian Doru Crihană îşi axează compoziţiile în jurul Omului de zăpadă, personaj pe care-l înfăţişează în postura de şef („O cafea fierbinte”), cu un nas confecţionat dintr-un morcov pe care abia îl ţin în mâini liderii celor patru sindicate din învăţământul preuniversitar şi universitar („Salarii umflate”), practicând gimnastică aerobică („Aerobic”), asistând la coborârea de pe un deal a unei săniuţe ce târăşte după ea 12 bărbaţi („Trenuleţul”),


multiplicat şi postat în ţeapa lui Vlad Ţepeş, care nu este altceva decât o mătură cu o coadă extrem de lungă („Ţeapa zăpezilor), duelându-se cu un confrate pe terasa unui bloc-turn („Duelul”) sau primind onorul din partea unui poliţai „înarmat” cu o mătură din nuiele („Onorul”). În alte ipostaze, Omul de zăpadă găzuieşte sub cratiţa de pe cap un bărbat cu o bocceluţă sărăcăcioasă („Emigrantul”), are acelaşi nas imens cu Pinocchio aflat la săniuş, oferă pe aceeaşi suprafaţă a fundului cratiţei un spectacol a doi patinatori („Patinaj”). Aşa cum ne-a obişnuit, Florian Doru Crihană foloseşte o gamă cromatică potolită, figurile sunt bine individualizate, iar voia bună, hazul rezultă din soluţiile găsite pentru exprimarea fiecărei situaţii.


Aria tematică a lucrărilor lui Vladimir Crivoi-Vlahi este mai diversă, iar atitudinea caricaturistului este mai incisivă. Un bărbat, întorcându-se din concediu, îşi găseşte soţia în pat cu un amant ce poartă pe cap un fes de Moş Crăciun. La privirea întrebătoare a soţului, femeia îl consolează cu vorbele: „Ce te uiţi aşa, e Moş Crăciun”. Într-un sat, un grup de colindători o găseşte pe gazdă la privată. Urarea făcută la sfărşit este: „Poftă bună, mare gazdă! Şi la anul când venim, tot aşa să vă găsim” („Sincere urări”). Şeful postului de poliţie dintr-o comună îl ameninţă pe un ţăran cu amenda în cazul că nu va eutanasia porcul înainte de a-l tăia („Litera legii”).


Un hingher, găsind pe stradă un om în stare de ebrietate însoţit de un câine, i se adresează şefului: „Şefu, lăsăm câinele şi-l sterilizăm pe el!” („Măsuri energice”). Un poliţai se adresează Omului de zăpadă şi celui care l-a făcut:”Mergeţi amândoi la secţie! Nu mă păcăliţi voi pe mine. Sunt cel mai luminat agent din comună” („Iluminism”). Un beţiv îmbracă pomul de iarnă cu sticlele golite, spunând: „Sunt fericit … Anul acesta am reuşit să fac brad copiilor”. Mult prelungita trenziţie postdecembristă, promisiunile făcute de Uniunea Europeană, injustiţia justiţiei, precum şi unele obiceiuri de iarnă îi dau posibilitatea lui Vladimir Crivoi să plăsmuiască alte situaţii comice, redate cu mijloace grafice convingătoare, având la bază un desen viguros şi o cromatică vioaie, uneori cu accente dramatice.


Cel de-al treilea expozant, Marian Şerban este foarte mult influenţat în demesul său plastic de caricatura în ulei a lui Florian Doru Crihană, artist care l-a ajutat de altfel consistent în afirmarea şi evolţia sa. El a optat însă pe o altă modalitate de configurare a personajelor, mergând pe un tip gonflabil, cu un cap ce contrastează cu proporţiile uriaşe ale trupului. Subiectele abordate vizează poluarea mediului („Ecologică”), darurile făcute de Moş Crăciun celor îmbrăcaţi în zeghe, care nu pot fi decât nişte cătuşe („Daruri pentru cei «cuminţi»”), pescuitul la copcă („Care pe care”, „Doi norocoşi, o singură captură”), cinismul („Atitudine umană”), tăiatul porcilor („De ignat”) etc. Umorul său este savuros, amuză, destinde, relaxează.


Important act de cultură în peisajul de sfârşit de an 2008 al Galaţiului, expoziţia celor trei caricaturişti este o confirmare a resurselor mari pe care genul caricaturii îl are la Dunărea de Jos şi în acelaşi timp o invitaţie de a vizita Galeria „Umor la etaj”, spaţiu unde fiecare se poate simţi în largul său şi poate să râdă copios.
Corneliu STOICA

Profil plastic: Vladimir Crivoi

duminică, 23 noiembrie 2008



Galaţiul şi localităţile judeţului cu acelaşi nume au dat graficii satirice româneşti multe nume de prestigiu, începând de la Nicolae Mantu, artistul care a avut marea cinste de a-i ilustra „Moftul român” al lui I.L. Caragiale, până la mai tânăra Monica Zanet, cea care semnează în prezent în cotidianul „Viaţa liberă” caricaturi la rubrica „Una pe zi”. Vladimir Crivoi, cunoscut în lumea caricaturiştilor sub pseudonimul Vlahi, este unul din reprezentanţii bine cotaţi ai umorului desenat, cu o prestaţie artistică ce a reţinut atenţia multor jurii naţionale şi internaţionale.


S-a născut la 13 aprilie 1952, în Galaţi. A absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din oraşul natal (1970). A debutat cu desene satirice în revista „Urzica”, iar expoziţional a participat pentru prima dată la o manifestare colectivă organizată la Tulcea (1980). De-a lungul anilor, a colaborat cu caricaturi la publicaţiile: „Viaţa liberă” şi suplimentul acesteia „Buzunar”, „Imparţial”, „Gazeta Poliţiei”, „Monitorul”, „Ziua”, „Adevărul”, „Infractorul”, „Semnal SOS”, „Moftul român”, „Magazin Internaţional”, „Viaţa C.M.”, „Obiectiv” (Brăila), „Cuget Liber”, „Observator” (Constanţa), „Acum” (Tulcea). Expoziţii personale: Bucureşti, Redacţia ziarului „Infractorul” (1996); Galaţi, Cercul Militar (1998); Galaţi, Galeria „Umor la etaj”, Redacţia ziarului „Viaţa liberă” (2002, 2003, 2004, 2005, 2006). A participat la numeroase expoziţii colective din ţară, la saloane şi concursuri internaţionale ale umorului grafic organizate în ţări ale Europei, Asiei şi Americii. Creaţia sa a fost distinsă cu şapte premii naţionale şi 11 premii, diplome şi menţiuni internaţionale. Printre acestea se numără: Premiul I, „Mărul de Aur”, Bistriţa Năsăud, 1993; Premiul III, Festivalul „Umor pe valuri”, Galaţi, 1996; Premiul II, „Viaţa liberă”, Galaţi, 1999; Premiul II, „Umor cazon”, Sibiu, 2001; Premiul „Omnia”, Baia Mare, 2004; Premiul de Excelenţă, Taejon, Coreea, 1999; Premiul de Merit, Taejon, Coreea, 2000; Premiul III, Haifa, Israel, 2003; Diploma de Merit, Novosibirsk, Rusia, 2004; Medalia de Argint, China, 2003; Premiul Special, Taejon, Coreea, 2007. Are lucrări în colecţii particulare din România, Belgia, Bulgaria, Canada, Olanda şi Rusia.


Semnându-şi caricaturile cu pseudonimul Vlahi, Vladimir Crivoi s-a remarcat în rândul graficienilor satirici prin stilul său personal, prin umorul care urmăreşte atât să provoace râsul, să amuze, să creeze o stare de bună dispoziţie, dar să-l îndemne pe receptor să şi gândească, să ia atitudine. Critica sa la adresa tarelor societăţii contemporane este necruţătoare. Atent la realitatea social-politică, artistul cultivă caricatura de situaţie folosindu-se uneori de texte explicative, alteori lăsând să vorbească numai imaginile. Problemele României perioadei postdecembriste, haosul anilor de prea lungă tranziţie, corupţia, injustiţia justiţiei, drepturile omului, terorismul internaţional, lupta împotriva drogurilor şi a poluării mediului, impostura, erotismul etc. sunt abordate în compoziţii riguros elaborate. Personajele sunt creionate printr-un desen precis, cu multe elemente de detaliu, într-o viziune vădit expresionistă. Sondajul psihologic, evidenţierea principalelor trăsături de caracter ale acestora sunt urmărite de Vladimir Crivoi cu acribia unui foarte bun cunoscător al oamenilor. Adesea, verva sa imaginativă îl conduce la plăsmuiri şi asociaţii vizuale de-a dreptul insolite. Metafora grafică şi simbolul sunt purtătoarele unor conotaţii profunde. Lucrările reţin atenţia nu numai prin mesajul lor, ci şi prin excelenta realizare plastică. Linia, punctul, haşurile de mare fineţe, petele din desenele sale satirice sunt mânuite cu măiestria unui practician cu o foarte bogată experienţă. Caricaturistul utilizează în acelaşi timp în mod remarcabil linia groasă nu numai în trasarea contururilor, ci şi în interiorul compoziţiilor, ceea ce este mai dificil, mai ales în redarea detaliilor. În grafica destinată expoziţiilor şi saloanelor apelează şi la culoare (tempera, acuarelă). Lucrările câştigă astfel în picturalitate şi-n expresivitate.


Indiferent în ce tehnică îşi realizează caricaturile şi desenele satirice, umorul lui Vladimir Crivoi, inclusiv atunci când alunecă într-un fel în absurd, este inteligent, uneori spumos până la provocarea unor hohote de râs, alteori filozofic, mergând spre profunzimea ideii şi încărcarea imaginii cu semnificaţii ce trebuie descoperite şi pătrunse cu răbdare.

Corneliu STOICA