Palmaresul festivalului "Liviu Oros" -Deva

joi, 29 aprilie 2010

Premiul 1 - Costel Pătrăşcan
Premiul 2 - Pavel Constantin
Premiul 3 - Cristinel Vecerdea-CRIV
Premiul "GAVCO" - Mihai Boacă
Premiul Asociatiei ACCES - Nic Lengher
Premiul Editurii Bibliofor - Gabriel Rusu
Premiul special FECO Romania - Octavian Bour
Preşedintele festivalului a fost Cornel Udrea
Juriul a fost compus din Cristian Topan, Horia Crişan, Liviu Stănilă,Vali Ilyes
Invitaţi speciali: Peter Nieuwendijk (Olanda), Doru Bosiok şi Nikola Otas(Serbia), Valentin Georgiev şi Ilian Savkov(Bulgaria)




Costel Pătrăşcan



Constantin Pavel



Mihai Boacă



Octavian Bour

Catharsis comic

duminică, 25 aprilie 2010

Avem din nou cenuşă, dar nu mai există păsări Phoenix. Legendele omenirii au devenit timide. Scenariştii sunt rugaţi să nu mai lenevească: se caută noi eroi pentru a îmblânzi vulcanii. Caricaturiştii fumegă...

desene de Doru Axinte





Alinierea planetelor caricaturii

marți, 20 aprilie 2010

Nu am nicio informaţie de câte ori în viaţa unui mileniu se pot alinia planetele, dar în ziua de graţie 19 aprilie 2010, 3 cavaleri ai şarjelor zilnice şi-au intersectat drumurile creioanelor şi al ideilor la marginea unui nor de cenuşă plutitor deasupra unei nefericite cutii craniene ce răsună pocnitor.

Costel Pătrăşcan
(Săptămâna Financiară, 19 aprilie 2010)



Iulian Pena-PAI
(Telegraful de Prahova, 19 aprilie 2010)



Puiu Găzdaru
(Puterea, 19 aprilie 2010)

Caricatura - o artă a fierului

luni, 19 aprilie 2010



afişul inaugurării monumentului

Artele au orgoliul să nu interfereze între ele. Fiecare pasere pre limba ei piere sau îşi câştigă notorietatea. Uneori se mai întâmplă şi accidente de împreunare din care se nasc creaţii-hibrid, o geneză care aşează oul în cuibar, substanţa în forma ei, efervescenţa în gest.
Muzeul Caricaturii de Presă din Porto, începând cu ediţia din 2008, a demarat un proiect al joncţiunii artistice, în cazul acesta caricatura şi sculptura, ivindu-se o nouă dimensiune estetică: umorul aerian.
Caricatura premiată maximal în anul 2009, cu tema "Crisis / Criza", semnată de caricaturistul ploieştean Mihai Ignat şi-a găsit şi ea logica văzduhului în spaţiul generos al Porto-ului, un oraş sinonim cu vinul nobil, acum dublat de un blazon al celui mai sănătos gest al omului: râsul.

Mihai Ignat şi sculptura inspirată de caricatura sa

Foto-cronica Festivalului naţional de umor “LIVIU OROS “, Deva

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Cornel Udrea, Cristian Topan, Liviu Stănilă


Dorel Vişan, Cornel Udrea, Cristian Topan






Pavelisme la Cuptor

joi, 15 aprilie 2010













Katyn 2

miercuri, 14 aprilie 2010

Polonia poate fi considerată un spaţiu de jertfă, dar şi halcă de împărţit între lupii a două mari imperii. Câteva sute de ani nici nu a existat pe hartă, prăduită de nume şi blazoane, dar tocmai această apropiere de moarte a menţinut spiritul polonez într-o fecundă speranţă din care s-a născut un rar talent: arta de a reînvia. Polonia s-a reconstituit ca trup şi spirit după ambele războaie mondiale, Varşovia şi-a reclădit istoria pierdută după tablourile lui Canaletto, artele au devenit pulmonul unei noi ţări, propulsând culturii universale opere, idei, oameni precum scriitorii Stanisław Lem, Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz (Premiul Nobel pentru literatură, 1980), cineaşti provenind din celebra Şcoala cinematografică de la Łódź, Roman Polanski, Andrzej Wajda sau Krzysztof Kieślowski, premiaţi cu Oscar şi la marile festivaluri de la Cannes, Veneţia, Berlin, toate aceste nuclee pline de sevă au imprimat şi dorinţa unei libertăţi ca lege firească şi s-a luptat pentru ea sub un steag aprig - "Solidaritatea" - ce a coagulat sufletul unui popor care oricâte Katyn-uri va îndura, nu-şi va uita arta genetică a reînvierii.


compasiune şi simpatie pentru prietenii polonezi



grafică de Cristian Marcu


Foto-cronica expoziţiei "SemiRetrospectivă" - Mihai Stănescu, Galeria "Simeza", Bucureşti

marți, 13 aprilie 2010






















Medalion de fructe a la Doru Axinte

miercuri, 7 aprilie 2010

E primăvară, vreme de aşteptat văpăile soarelui şi miezul fructelor. Ca un preambul, a 9a ediţie a Salonului Euro-Fruitcartoonale, cu tema "Fruit: On Tour", a rodit 598 desene aparţinând unor caricaturişti din 39 de ţări. Caricaturistul tulcean Doru Axinte şi-a exersat virtuozitatea pomicolă, obţinând un Premiu Special (Premiul Academiei Haspengouw).


Doru Axinte
Premiu Special
9th Euro-Fruitcartoonale 2010
St. Truiden
(Belgia)






desene din competiţie semnate de Doru Axinte

Pascale "telegrafice"

marți, 6 aprilie 2010

caricaturi de Iulian Pena-PAI
("Telegraful de Prahova")





[din grafiile unui caricaturist...]

luni, 5 aprilie 2010

Amintiri de la AMFION


de Cristian Mihăilescu


În toamna lui1968, eram în anul doi la Utilaj de Construcţii. Facultatea era în parcul Operei, în spatele Dreptului. Eu frecventam intens facultatea de Instalatii de pe Pache Protopopescu, unde mâncam de prânz la cantina lor, de la subsol şi unde era studentă viitoarea mea soţie. Acolo era şi Rectoratul Institutului. Tot învârtindu-mă pe acolo, aflu că se pune de o revistă studenţească.


coperta revistei Amfion, realizată de Mihai Pânzaru-PIM

s-a păstrat până la încetarea apariţiei


1968 a fost un an foarte agitat politic. Primăvara debutase cu mari greve studenţeşti în toată Europa. Începuseră în Anglia, măturaseră Parisul, Berlinul, iar valul lor ajunsese până la Belgrad. Speriat, Ceauşescu luase nişte măsuri populiste pentru a preîntâmpina vreun necaz intern. S-a redus numărul de examene la 7!!! Într-un an de studiu, s-au mărit bursele, etc. A fost o scurtă perioadă de deschidere a regimului. Ulterior s-a hotarât ca fiecare judeţ să aibă propriul ziar cotidian, iar marile institute de învăţământ să aibă propria revistă. S-au alocat fonduri, aşa că şi I.C.B.-ul trebuia să se alinieze directivei Partidului.


coperta III a revistei,

dedicată caricaturii


Se căutau oameni. Aşa că m-am autopropus, neştiind nimic cu ce ”se mănâncă” gazetăria, dar având o bogată experienţă la… Gazeta de Perete a facultăţii.Acolo, dau peste Sorin Postolache, care era coleg de grupă, în anul trei, cu viitoarea mea soţie, aşa că ne ştiam. Sorin era deja “pe felie” şi m-a prezentat redactorei-şefe ca un “caricaturist de viitor”. Şi iată-mă cooptat în colectivul redacţiei. De la prima întâlnire din redacţie am aflat că avem o vedetă printre noi.Era vorba de Mihai Pânzaru, redactorul şef-adjunct, care se ocupa de grafica revistei şi care, lucru mare la acea vreme, debutase în Urzica şi îşi luase şi un nume de caricaturist: PIM. Era în anul patru la Hidrotehnică.


ilustraţii de Mihai Pânzaru-PIM

Numele revistei a fost ales AMFION - fiul lui Zeus şi patronul constructorilor. Coperta a realizat-o PIM. Sarcina mea era să aduc caricaturi, ceea ce am făcut cu mult zel, la început. Sorin se implicase mai mult, pe lângă caricaturi ajuta şi la secretariatul de redacţie, urmărea revista la tipografie, ce mai, era omul casei.

Revista conţinea pe lângă materialele omagiale (cât mai puţine), articole tehnice (să nu uităm profilul Institutului), dar foarte multe pagini de poezie, reportaje, interviuri cu personalităţi culturale, ştiri culturale şi sportive, aspecte ale vieţii studenteşti şi multe caricaturi. Colegi din tot Institutul colaborau cu poezii, epigrame, reportaje, prezentări de lucrari ştiinţifice, mă rog, tot tacâmul.


pagină ilustrată de Cristian Mihăilescu


La una din şedinţele din redacţie, PIM a venit însotit de Ando (Octavian Andronic) care era student în an terminal la Universitate, şi care era publicat curent de Urzica, spre a-i prezenta redacţia nou înfiinţatului Amfion. Aşa, cota lui PIM a crescut şi mai mult, având în vedere ce prieteni “sus-puşi” avea.

Coleg de redacţie cu noi era şi Remus Cvaci, fratele lui Octavian Covaci, deja monstru sacru al caricaturii (Tavi era cu 10 ani mai mare ca noi). Remus făcea ilustraţii foarte stilizate pentru articolele şi poeziile ce intrau în revistă. N-am înţeles niciodată de ce unul era Covaci şi altul Cvaci. Aflu acum, de la Tavi Covaci, că Remus a ajuns un prosper om de afaceri.


pagină ilustrată de Remus Cvaci


Ulterior am fost cooptaţi şi noi, Sorin Postolache şi cu mine, ca pe lânga caricaturi să facem şi ilustraţii în revistă, ceea ce am executat cu plăcere.

În anturajul redacţiei era şi solistul vocal al formatiei rock Odeon, o alta vedetă a Institutului, nimeni altul decât George Stanca, student la Civile.

Sorin şi cu PIM au rămas foare apropiaţi, ajutându-se unul pe altul în diferite momente ale vieţii, şi au servit cu toate puterile lor dezvoltarea caricaturii la noi.


ilustraţii de Sorin Postolache


Pe măsura ce membrii redacţiei terminau facultatea, erau înlocuiţi de studenţi din anii mai mici. Revista a constituit, pentru unii dintre ei, trambulina lansării în lumea presei. Astfel, Sorin Postolache, dupa un scurt stagiu şantieristic a ajuns la Flacăra. Un alt nume a fost Daniel Cocoru, pe care l-am întâlnit peste ani în redacţia săptămânalului Magazin.

PIM s-a dus la Suceava natală de unde colabora la presa centrală. Mie mi-au trebuit 22 de ani de inginerie ca să devin “presar” profesionist. Microbul caricaturii intrase în mine şi a actionat lent, dar sigur. Dar despre asta, altă dată.



Paşte Fericit!

vineri, 2 aprilie 2010

desen de Doru Axinte