Se afișează postările cu eticheta Cristian Mihăilescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cristian Mihăilescu. Afișați toate postările
Foto-cronica expoziţiei "Votezi, deci exişti!", Cristian Mihăilescu, Cuptorul cu lemne, Bucureşti
duminică, 30 septembrie 2012
deschiderea urnelor pe simeze
autorul povestind transparent despre enigmele urnei
chinta forte a caricaturii româneşti:
Octavian Covaci, Albert Poch, Julian Pena-PAI, Cristian Mihăilescu, Mihai Stănescu
prelungirea chintei:
ALEX, Radu Julian, Puiu Găzdaru şi susţinătorul ei, tot categoria forte, Constantin Vlădăreanu
ansamblul artistic de supraveghere a votului la Cuptor
doi imparţiali: "discutabil, monşer!"
Cristian Mihăilescu
un artist vesel la o temă dramatică
voturile aduc lumină
un ALEX cu tricou idealist
&
un Mihai Stănescu în postura socratică
golden team
[din grafiile unui caricaturist...]
luni, 5 aprilie 2010
Amintiri de la AMFION
de Cristian Mihăilescu
În toamna lui1968, eram în anul doi la Utilaj de Construcţii. Facultatea era în parcul Operei, în spatele Dreptului. Eu frecventam intens facultatea de Instalatii de pe Pache Protopopescu, unde mâncam de prânz la cantina lor, de la subsol şi unde era studentă viitoarea mea soţie. Acolo era şi Rectoratul Institutului. Tot învârtindu-mă pe acolo, aflu că se pune de o revistă studenţească.
coperta revistei Amfion, realizată de Mihai Pânzaru-PIM
s-a păstrat până la încetarea apariţiei
1968 a fost un an foarte agitat politic. Primăvara debutase cu mari greve studenţeşti în toată Europa. Începuseră în
coperta III a revistei,
dedicată caricaturii
Se căutau oameni. Aşa că m-am autopropus, neştiind nimic cu ce ”se mănâncă” gazetăria, dar având o bogată experienţă la… Gazeta de Perete a facultăţii.Acolo, dau peste Sorin Postolache, care era coleg de grupă, în anul trei, cu viitoarea mea soţie, aşa că ne ştiam. Sorin era deja “pe felie” şi m-a prezentat redactorei-şefe ca un “caricaturist de viitor”. Şi iată-mă cooptat în colectivul redacţiei. De la prima întâlnire din redacţie am aflat că avem o vedetă printre noi.Era vorba de Mihai Pânzaru, redactorul şef-adjunct, care se ocupa de grafica revistei şi care, lucru mare la acea vreme, debutase în Urzica şi îşi luase şi un nume de caricaturist: PIM. Era în anul patru la Hidrotehnică.
ilustraţii de Mihai Pânzaru-PIM
Numele revistei a fost ales AMFION - fiul lui Zeus şi patronul constructorilor. Coperta a realizat-o PIM. Sarcina mea era să aduc caricaturi, ceea ce am făcut cu mult zel, la început. Sorin se implicase mai mult, pe lângă caricaturi ajuta şi la secretariatul de redacţie, urmărea revista la tipografie, ce mai, era omul casei.
Revista conţinea pe lângă materialele omagiale (cât mai puţine), articole tehnice (să nu uităm profilul Institutului), dar foarte multe pagini de poezie, reportaje, interviuri cu personalităţi culturale, ştiri culturale şi sportive, aspecte ale vieţii studenteşti şi multe caricaturi. Colegi din tot Institutul colaborau cu poezii, epigrame, reportaje, prezentări de lucrari ştiinţifice, mă rog, tot tacâmul.
pagină ilustrată de Cristian Mihăilescu
La una din şedinţele din redacţie, PIM a venit însotit de Ando (Octavian Andronic) care era student în an terminal la Universitate, şi care era publicat curent de Urzica, spre a-i prezenta redacţia nou înfiinţatului Amfion. Aşa, cota lui PIM a crescut şi mai mult, având în vedere ce prieteni “sus-puşi” avea.
Coleg de redacţie cu noi era şi Remus Cvaci, fratele lui Octavian Covaci, deja monstru sacru al caricaturii (Tavi era cu 10 ani mai mare ca noi). Remus făcea ilustraţii foarte stilizate pentru articolele şi poeziile ce intrau în revistă. N-am înţeles niciodată de ce unul era Covaci şi altul Cvaci. Aflu acum, de la Tavi Covaci, că Remus a ajuns un prosper om de afaceri.
pagină ilustrată de Remus Cvaci
Ulterior am fost cooptaţi şi noi, Sorin Postolache şi cu mine, ca pe lânga caricaturi să facem şi ilustraţii în revistă, ceea ce am executat cu plăcere.
În anturajul redacţiei era şi solistul vocal al formatiei rock Odeon, o alta vedetă a Institutului, nimeni altul decât George Stanca, student la Civile.
Sorin şi cu PIM au rămas foare apropiaţi, ajutându-se unul pe altul în diferite momente ale vieţii, şi au servit cu toate puterile lor dezvoltarea caricaturii la noi.
ilustraţii de Sorin Postolache
Pe măsura ce membrii redacţiei terminau facultatea, erau înlocuiţi de studenţi din anii mai mici. Revista a constituit, pentru unii dintre ei, trambulina lansării în lumea presei. Astfel, Sorin Postolache, dupa un scurt stagiu şantieristic a ajuns la Flacăra. Un alt nume a fost Daniel Cocoru, pe care l-am întâlnit peste ani în redacţia săptămânalului Magazin.
PIM s-a dus la Suceava natală de unde colabora la presa centrală. Mie mi-au trebuit 22 de ani de inginerie ca să devin “presar” profesionist. Microbul caricaturii intrase în mine şi a actionat lent, dar sigur. Dar despre asta, altă dată.
Zi de Zi: Cristian Mihăilescu ("Gândul")
joi, 18 martie 2010
Cristian Mihăilescu face parte din generaţia golden-old-boys ce au împresurat cu creioanele lor paginile revistei “Urzica”. A debutat în 1968 alături de Sorin Postolache şi Mihai Pânzaru-PIM în revista “Amfion”. Saltul la «Urzica», Everestul oricărui caricaturist din acele timpuri, s-a produs în 1978, fiind urmat de apariţii pe scena graficii satirice susţinute de revistele «Flacăra», în rubrica Racul coordonată de Sorin Postolache şi Ion Predoşanu, şi «Flacăra-Rebus» unde criticul de artă, de atunci, şi condeierul moravurilor de azi, Tudor Octavian, promova flama unei arte considerate periferică. În erupţia jurnalistică ce-a urmat anului 1989, Cristian Mihăilescu şi-a găsit loc evolutiv, desenele sale, majoritatea, şfichiuitoare politic, fiind ştanţate în paginile multor publicaţii ale vremii: Ora, România Liberă, Zig-Zag, Expres, Expres Magazin, Libertatea, Românul, Independentul, Meridian, Infractorul, Poliţia Română, Economistul, etc. Din1992 a devenit secretar de redacţie şi apoi secretar-general de redacţie la Baricada, şi bineînţeles caricaturistul ei. Lucru care s-a repetat la Ultimul Cuvânt, Ziua, Evenimentul Zilei, Monitorul de Bucureşti, Privirea, Curentul. Din 2002 se stabileşte în redacţia ziarului Adevărul unde se axează doar pe activitatea de caricaturist de presă, iar, apoi, din 2005, la Gândul, unde deţine rubrica permanentă Gândul Rău.
Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?
Cristian Mihăilescu: Din1992 am mers în fiecare zi la ziarul sau revista la care am lucrat. Având pe cap responsabilităţile secretariatului de redacţie mi-am făcut, totuşi, timp pentru a crea caricaturi la publicaţia respectivă, ştiind foarte bine bucătăria ziarului, unde şi când e nevoie de ele, chiar dacă n-au fost zilnice. De când am venit la Adevărul, şi în special de când am rubrica permanentă în Gândul, situaţia s-a schimbat. Sarcina e clară: o caricatură pe zi (uneori chiar mai multe).
Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Cristian Mihăilescu: Avem mare noroc cu politicienii noştri. Nu prea ne lasă în pană de inspiraţie. Sunt atât de “buni” că de multe ori n-ajunge o caricatura pe zi, ar fi loc de mai multe.
Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Cristian Mihăilescu: Am tot timpul la mine un carneţel şi un pix, şi în concedii sau în puţinele zile libere le folosesc, parafrazând dictonul: Nici-o zi fără… o caricatură.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.gif)
