[din grafiile unui caricaturist...]

Amintiri de la AMFION

de Cristian Mihăilescu

În toamna lui1968, eram în anul doi la Utilaj de Construcţii. Facultatea era în parcul Operei, în spatele Dreptului. Eu frecventam intens facultatea de Instalatii de pe Pache Protopopescu, unde mâncam de prânz la cantina lor, de la subsol şi unde era studentă viitoarea mea soţie. Acolo era şi Rectoratul Institutului. Tot învârtindu-mă pe acolo, aflu că se pune de o revistă studenţească.

coperta revistei Amfion, realizată de Mihai Pânzaru-PIM

s-a păstrat până la încetarea apariţiei

1968 a fost un an foarte agitat politic. Primăvara debutase cu mari greve studenţeşti în toată Europa. Începuseră în Anglia, măturaseră Parisul, Berlinul, iar valul lor ajunsese până la Belgrad. Speriat, Ceauşescu luase nişte măsuri populiste pentru a preîntâmpina vreun necaz intern. S-a redus numărul de examene la 7!!! Într-un an de studiu, s-au mărit bursele, etc. A fost o scurtă perioadă de deschidere a regimului. Ulterior s-a hotarât ca fiecare judeţ să aibă propriul ziar cotidian, iar marile institute de învăţământ să aibă propria revistă. S-au alocat fonduri, aşa că şi I.C.B.-ul trebuia să se alinieze directivei Partidului.

coperta III a revistei,

dedicată caricaturii

Se căutau oameni. Aşa că m-am autopropus, neştiind nimic cu ce ”se mănâncă” gazetăria, dar având o bogată experienţă la… Gazeta de Perete a facultăţii.Acolo, dau peste Sorin Postolache, care era coleg de grupă, în anul trei, cu viitoarea mea soţie, aşa că ne ştiam. Sorin era deja “pe felie” şi m-a prezentat redactorei-şefe ca un “caricaturist de viitor”. Şi iată-mă cooptat în colectivul redacţiei. De la prima întâlnire din redacţie am aflat că avem o vedetă printre noi.Era vorba de Mihai Pânzaru, redactorul şef-adjunct, care se ocupa de grafica revistei şi care, lucru mare la acea vreme, debutase în Urzica şi îşi luase şi un nume de caricaturist: PIM. Era în anul patru la Hidrotehnică.

ilustraţii de Mihai Pânzaru-PIM

Numele revistei a fost ales AMFION - fiul lui Zeus şi patronul constructorilor. Coperta a realizat-o PIM. Sarcina mea era să aduc caricaturi, ceea ce am făcut cu mult zel, la început. Sorin se implicase mai mult, pe lângă caricaturi ajuta şi la secretariatul de redacţie, urmărea revista la tipografie, ce mai, era omul casei.

Revista conţinea pe lângă materialele omagiale (cât mai puţine), articole tehnice (să nu uităm profilul Institutului), dar foarte multe pagini de poezie, reportaje, interviuri cu personalităţi culturale, ştiri culturale şi sportive, aspecte ale vieţii studenteşti şi multe caricaturi. Colegi din tot Institutul colaborau cu poezii, epigrame, reportaje, prezentări de lucrari ştiinţifice, mă rog, tot tacâmul.

pagină ilustrată de Cristian Mihăilescu

La una din şedinţele din redacţie, PIM a venit însotit de Ando (Octavian Andronic) care era student în an terminal la Universitate, şi care era publicat curent de Urzica, spre a-i prezenta redacţia nou înfiinţatului Amfion. Aşa, cota lui PIM a crescut şi mai mult, având în vedere ce prieteni “sus-puşi” avea.

Coleg de redacţie cu noi era şi Remus Cvaci, fratele lui Octavian Covaci, deja monstru sacru al caricaturii (Tavi era cu 10 ani mai mare ca noi). Remus făcea ilustraţii foarte stilizate pentru articolele şi poeziile ce intrau în revistă. N-am înţeles niciodată de ce unul era Covaci şi altul Cvaci. Aflu acum, de la Tavi Covaci, că Remus a ajuns un prosper om de afaceri.

pagină ilustrată de Remus Cvaci

Ulterior am fost cooptaţi şi noi, Sorin Postolache şi cu mine, ca pe lânga caricaturi să facem şi ilustraţii în revistă, ceea ce am executat cu plăcere.

În anturajul redacţiei era şi solistul vocal al formatiei rock Odeon, o alta vedetă a Institutului, nimeni altul decât George Stanca, student la Civile.

Sorin şi cu PIM au rămas foare apropiaţi, ajutându-se unul pe altul în diferite momente ale vieţii, şi au servit cu toate puterile lor dezvoltarea caricaturii la noi.

ilustraţii de Sorin Postolache

Pe măsura ce membrii redacţiei terminau facultatea, erau înlocuiţi de studenţi din anii mai mici. Revista a constituit, pentru unii dintre ei, trambulina lansării în lumea presei. Astfel, Sorin Postolache, dupa un scurt stagiu şantieristic a ajuns la Flacăra. Un alt nume a fost Daniel Cocoru, pe care l-am întâlnit peste ani în redacţia săptămânalului Magazin.

PIM s-a dus la Suceava natală de unde colabora la presa centrală. Mie mi-au trebuit 22 de ani de inginerie ca să devin “presar” profesionist. Microbul caricaturii intrase în mine şi a actionat lent, dar sigur. Dar despre asta, altă dată.