welcome text --- Nam sed nisl justo. Duis ornare nulla at lectus varius sodales quis non eros. Proin sollicitudin tincidunt augue eu pharetra. Nulla nec magna mi, eget volutpat augue. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos. Integer tincidunt iaculis risus, non placerat arcu molestie in.
Din 1989, la început cu intermitenţe, apoi consolidat ca tradiţie anuală, vechiul târg al Huşiului, predispus la seducţiile toamnei, îşi expune renumita producţie viticolă locală, nu doar în butoaie, butelci şi pocale, ci şi într-o magică “damigeană” ce conţine o licoare umoristică tescuită din tuşurile unor importanţi caricaturişti. Iniţiat, conturat şi altoit de către graficianul Cristian Marcu, acest salon de umor grafic, Damigenius, este un hibrid între viţa de vie şi grafica satirică ce conţine impulsuri pentru văz şi gust – două simţuri ce pot favoriza dimensiunea euforică a fiinţei umane.
Cristian Topan
An de an, pe simezele Casei de Cultură “Alexandru Giugaru” sau a Galeriei “PRIMArt” s-au scurs strategic din butoaie în rame liniile efervescente ale satirei trasate de mari caricaturişti români aparţinând unor generaţii opuse – de la Matty şi Bour la Gabriel Rusu sau Dan Silviu Turculeţ – precum un ar(a)c temporal necesar unei continuităţi a tradiţiei locului. Marea meteahnă a Saloanelor de Caricatură din România este această dezmembrare a entuziasmului local faţă de un simbol propriu. Neasumarea unui blazon, cultural-calitativ, este, de fapt, pierderea unei identităţi al spiritului unei zone, permiţând ignoranţei să acapareze acel spaţiu ca o pânză de păianjen, arborând fizionomia fadă a unui loc unde nu se întâmplă nimic.
Constantin Pavel
Cu abnegaţie şi constanţă, Cristian Marcu a reuşit să bulverseze şi crize de identitate ale autoritaţilor locale, şi crize financiare, trăgănd după el acest simbol al Huşiului, mai mult, ridicând acest Salon la grad de unicat prin conceptul aparte ce impune, în primul rând calitate estetică. Damigenius, contrar schemei de funcţionare a Saloanelor de Umor din România sau restul planetei, invită un “set” de autori, autentificaţi în artele satirei grafice, pentru a transpune metafora bahică vernisată pe dealurile Huşilor într-o panoplie ludică. Acest model filtrant şi nedispus ierarhizării artistice (ierarhia în artă este o formă de atracţie, un contrast provocator şi publicitar, dar inutilizabilă ca adevăr definitiv) a păstrat nealterat sensul reflexiv al artei (grafice satirice, în acest caz), introducând o diversitate estetică, fără un decalaj valoric, permiţând educaţia vizuală a unui public neacomodat, încă, cu repere critice.
Gabriel Rusu
Salonul „Damigenius” 2009, organizat cu eforturi furtunoase în acest an neprielnic, a însumat pe simezele Galeriei „PrimART” din incinta Primăriei Municipiului Huşi lucrările a cinci graficieni contorsionişti – Constantin Pavel (Focşani), Dan Silviu Turculeţ (Bucureşti), Cristian Topan (Bucureşti), Gabriel Rusu (Tg. Mureş), Cristian Marcu (Bucureşti) – grupate sub tema „desene de pahar”, subiect de reflecţie lichidă asupra unor vremuri tulburele. Fiecare artist s-a auto-intrus în spaţiul ludic al cupelor ce-şi aşteaptă plinul vinicol, realizând o euforie a liniilor şi ideilor demnă de o amplă degustare. Desenele lor sunt şi pahar, şi vin, şi butoi, şi cep, şi gol, şi plin, un factotum ce uneşte cerul şi pământul, dar desparte apa de vin. În grafica satirică există această nonşalanţă a spiritului ce poate fi sublimată uşor într-un pahar de vin bun, devoalând o epopee firească.
Cristian Marcu
Cine îşi expediază simţurile în această perioadă în zona Huşiului va fi marcat gustativ-palipar şi vizual de această simbioză artistică (grafică & podgoreană) ce ar trebui perpetuată şi în alte zone viticole, ca o celebrare a senzaţiilor explozive.
Paul Stoica Jurnalul de Duminică, nr. 31, februarie 2010
În Italia, de mai bine de zece ani, fiinţează un interesant concurs - Festival Internazionale de Humor Grafico - organizat de Asociaţia culturală "Lo scrigno dell'arte" cu scopul de a promova grafica satirică în Italia şi grafica italiană în lume. Un demers lucid impulsionat de ludic. A 12a ediţie a concursului, având ca temă Without H2O there's nothing to laugh, l-a evidenţiat acvatic & terestru pe caricaturistul tulcean Doru Axinte cu un premiu "Humoris Causa", probabil inspirat de meandrele albastre ale deltei.
Doru Axinte Prize "Humoris Causa" 12th International Graphic Itinerant Humour Festival 2010
ŽIKIŠON este un nume imperial în spaţiul satirei şi graficii satirice ex-yugoslav, în prezent devenind tema şi simbolul unui concurs internaţional de caricatură şi comics strip ajuns la a 4a ediţieîn palmaresul căruia figurează onorant un loc 1, ex-aequo, la secţiunea caricatură-portret, obţinut de către graficiana bucureşteană Nicoleta Ionescu. În juriul acestui concurs, format din personalităţi implicate activ în promovarea calităţii graficii satirice mondiale, s-a aflat şi caricaturistul Iulian Pena-PAI.
Premiul I Nicoleta Ionescu IV KIKS ŽIKIŠON 2010 Paraćin (Serbia)
« „Veneţia” lui Crihană este o parabolă, o poveste cu infinite posibile deveniri. O punte peste spaţiu şi timp, pornind din real sau realul – posibil, făcând o voltă prin imaginar şi revenind apoi, într-un spaţiu şi timp ce poate fi acelaşi sau altul („Curcubeul”).
Veneţia ca spectacol şi cotidian („Intrarea festivă”, „Momente de relaxare”), ca o încercare morală („Săritura cu prăjina – Puntea suspinelor”), ca simbol („Carnavalul”, „Poduri veneţiene”), ca pretext (”Dans sincron”, „Canoiştii”), ca oraş al deşertăciunii şi tarelor umane („Băuta”, „Scursorile Veneţiei”), ca oraş al romanticilor îndrăgostiţi („Serenada”, „Umeda serenadă”), ca oraş al bussines-ului („Familia”, „Punţi pe padelă”) este supusă distrucţiei („Deriva”) sau construcţiei („Poduri veneţiene”), sau unor schimbări fundamentale („Golf”, „San Marco”) sau extinderii către alte spaţii cu valoare de simbol al culturii internaţionale („La intrare”).
Fiecare lucrare este un adevărat test de inteligenţă, de analiză imaginativ – creeatoare, ce dă bucuria descoperirii atât privitorului ocazional cât şi celui avizat.
Interesante şi jocurile de întâmplări cu gondole, îndrăgostiţi, întâlnirea dintre tehnica modernă de transport şi cea medievală.
Uneori apar şi încriptări ideatice menite intelectualului rafinat, iar suprapunerea unor multiple metafore şi simboluri în aceeaşi lucrare permite variate şi numeroase interpretări posibile.
Instructive exerciţiile de gândire şi meditaţie pentru o Veneţie lipsită de apă („San Marco”, „Golf pe canal”), sau o Veneţie dezmembrată în componentele arhitectonice elementare („Deriva”), sau o Veneţie acaparată de palate pentru păsări („San Marco” ), sau o Veneţie saturată de propriile simboluri („Cascade”, „Poduri veneţiene”), sau o Veneţie ce oferă servicii interesante gen „Autostop”, „Umeda serenadă” sau cu iz românesc gen „Pizza Vlad Ţepeş”.
Emblematică este lucrarea „Carnavalul”, în care năvala mascaţilor pe podul veneţian matură totul în cale şi face ca oamenii obişnuiţi să se ascundă, trăindu-şi indignarea şi spaimele zilnice în apele tulburi ce trec pe dedesubt.
La final, propun un exercitiu de improvizaţie (gândire): să înlocuim podul din „Carnavalul” cu o instituţie publică din România, pizza din „Blocaj în trafic” cu orice căpuşă comercială din România, clădirile şi podurile din „Derivă” cu construcţiile istorice rămase încă în picioare în orice oraş din România, palatele pentru păsări cu proaspetele clădiri kitsch-oase din oraşele din România, ş.a.m.d.
Înlocuiti apoi “România” cu orice nume de ţară, la alegerea dvs.
Ei, cum vă iese, oare asta sau altceva a vrut autorul să ne spună ?!
Veneţia lui Crihană este o poveste ce a devenit acum internaţională şi universală prin subiect şi expresie.
Semnificativ pentru pictura satirică de şevalet a lui Crihană este că lucrările sale devin obiect de analiză şi de contemplare în sine.
In stilul său caracteristic, prin tonurile calde, cuminţi, palide, parcă neutre, ale desenului descriptiv, descătuşează şi pune în valoare ideile ce saltă năvalnic şi imperativ din cadru.
O concluzie ce se impune, o dată ce ai văzut expoziţia „Veneţia” a lui Florian-Doru Crihană, trebuie să revii căci de fiecare dată ai parte de noi şi surprinzătoare descoperiri, revelaţii personale, motive de comparaţie, uneori, poate, chiar neintenţionate de către autor. »
Constantin Pavel s-a născut pe 27 aprilie 1951 la Botoşani. Locuieşte, desenează & urmăreşte traficul mişcărilor lumii din Focşani. Are numeroase premii naţionale şi internaţionale (cele mai prestigioase la Saloanele - Vercelli, Tokyo, Knokke-Heist, Montreal). A susţinut organizarea Salonului de grafică satirică focşenean - Milcoveritas. A publicat numeroase desene satirice în revistele (Urzica, Moftul român, Flacăra-Rebus) şi susţine o rubrică permanentă în cotidianul Azi. Recunoaşte, în propriul CV, că stăpâneşte tainele producţiei de beton, îl şi toarnă, pune gresie şi faianţă, face clătite, iar în rest... este spectator în marea Grădina a lui Dumnezeu.
Pe timpul când bananele şi portocalele erau obiecte de idolatrizare, ciocolata chinezească Lucky un prilej de vervă poleită şi blugii un icon de nobleţe occidentală, noi, kinderii acelor anotimpuri dogmatice ne înfruptam din corcoduşii devastaţi timpuriu, ne cotonogeam pentru mingea de 35, visam sa fim la fel ca Sandokan, inventam sisteme de eludare a matricolei şi ne hlizeam ambiguu la reviste Bravo în limba germană. Ne culturalizam cu "Gala desenului animat" (sâmbata, la 2), primeam cadouri cărţile lui Jules Verne cu coperta tare de carton, parcă să ne susţină întreaga imaginaţie, şi răsfoiam săptămânal, când ne sosea abonamentul de la şcoală, o revistă ce ne povestea ce bravi suntem ca pioneri: Cutezătorii. Despicând rapid paginile cu faptele de vitejie petrecute pe ogoarele patriei, livezi sau uzine, ajungeam spre mijlocul revistei unde începeau şaradele de care aveam nevoie: jocuri cu "uneşte punctele cu linii", rebusul pe teme istorice, glume spuse de intelectuali celebri şi.....marea provocare: BD-urile, cu poveştile lor spuse pe scurt, forţându-ne să ne aliem personajelor admirate, ne pliam pe eroi şi ne urcam pe cai alături de ei. Creioanele şi peniţele lui Pompiliu Dumitru, Puiu Manu, Livia Rusz, Nicu Russu, Virgil Tomuleţ, Valentin Tănase, Nic. Nicolaescu, Albin Stănescu şi mulţi alţii ne-au fost "praştii" ce ne-a catapultat într-o altă lume, a posibilului magic. Acest remember, scris cu un oarecare extaz, a fost provocat de apariţia în spaţiulonline a acelor poveşti ce ne învelea realitatea într-o savoare afectivă. Un pasionat al revistei Cutezătorii a decis să împărtăşească foştilor copii, ce au "iernat" într-un iglu roşu, acele alegorii desenate, nu ca un act nostalgic, ci ca o reîntoarcere la o afecţiune probabil uitată. Pentru toţi, foşti şi actuali bedeofili, înainte, fiţi Cutezători. Avanti!
Vă invit la Policlinica Bethesda, la parter, Suceava (lângă Bazar), în perioada 15 -28 februarie 2010, pentru o „terapie” de frumos prin vizionarea lucrărilor de arta plastică din cadrul expoziţiei „o BOAbă de culoare, fără vernisaj”. Expoziţia cuprinde 23 de peisaje în acuarelă şi în tehnică mixtă à la BOA .
Acuarelele expoziţiei, deşi în număr destul de mic, reflectă doar prin câteva cadre peisajul românesc, şi nu unul oarecare, ci unul rural şi, de ce nu, cel al periferiei oraşului. Deşi de multe ori trecem pe lângă el fără să-l remarcăm, preocupaţi de grijile cotidiene, peisajul abordat în expoziţie este pitoresc, având un farmec prin perspectiva lui, cromatică şi prin atmosfera care o emană.
O BOAbă de culoare este un nou început, fără însă a uita de celelalte începuturi: grafica satirică, pictura, grafica, pictura 3D, animaţia.
Acuarela este deosebit de interesantă are graţie, este transparentă, e fluidă în schimb este greu de stăpânit.