Vocabularul geometric

„Desenele mele, fără cuvinte, au marea calitate de a fi interpretate de fiecare om cum îi convine”

Octavian Bour

Octavian Bour şi-a construit încă din timpurile gândurilor înrămate într-o colivie, o marcă lesne de recunoscut. Cum îi zăreşti „omul de hârtie” te aştepţi să apară şi Bour încovoiat asupra desenului, retuşându-şi semnătura de care, oricum, nu mai era nevoie.

„Omul de hârtie” se învârte printre dileme, mirări, imposturi, printre poteci pierdute....”Omul de hârtie” este un concept logic, raţional, distinct, dar cu mişcări anarhiste, explodând subversiv în ochii privitorului. Exersez acest impact ardent, răsfoind albumul* Caricartura, recent apărut la editura clujeană Echinox – da, acel Echinox care a fost mama poeţilor ardeleni şi universali în regatul unit al cuvintelor – Bour fiind un poet dezarmat de cuvinte, dar încărcat cu tâlcuri ţesute rectiliniu, ce şi-a meşteşugit cu har hazul turbulent. Desenele lui Bour convoacă o stare de spirit (se ştie, hazul e ca gazul: o stare naturală ce-ţi umflă muşchii bunei-dispoziţii) din care reiese un zâmbet clinic ce poate fi întrebuinţat ca termometru pentru a măsura febra dezordinilor din jurul nostru.

Pe lângă însumarea desenelor lui Bour, albumul Caricartura glosează şi caricaturiştii Ion Barbu, Mihai Barbu, Pavel Botezatu, criticii de artă, literari, teatrali Mircea Ţoca, Petru Poantă, Cornel Udrea, Aurel Rău, Tudor Octavian, N. Carandino, toţi contemporani cu zarva marşului fără zgardă prin diverse anotimpuri a artei grafice marca Octavian Bour, ce îşi aduc omagiile acestor erezii dizarmonice ce au înţepat mereu ideologiile vremurilor, şarjând variabila glorie pe care un soldat o merită când şi-a făurit un creion ce are validitatea unui baston de mareşal.

* Octavian Bour – Carica(r)tura

Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2009, 216 pagini

Editarea acestui album a fost finanţată de Fundaţia Culturală „Dr. Andrei Bilciurescu”, Cluj-Napoca

Florian Doru Crihană: „Satirische Idyllen”

Afirmat, cunoscut şi apreciat pe plan internaţional chiar mai mult decât în România, ţara în care trăieşte, caricaturistul gălăţean Florian Doru Crihană s-a bucurat de editarea unui prim album de artă tot din partea unei personalităţi din străinătate. Această personalitate este Dieter Burkamp, reputat ziarist şi mare colecţionar de artă din Germania, iar editura la care a apărut albumul se numeşte Kerber Art din Bielefeld, specializată în tipărirea operelor de artă modernă şi contemporană, cărţi cu conţinut cultural şi istoric, precum şi albume de artă fotografică.

Albumul lui Florian Doru Crihană, intitulat „Satirische Idyllen”, este de format 26 x 20 cm, are 96 de pagini, coperte legate şi plastifiate, iar cele 84 de reproduceri după lucrările caricaturistului, majoritatea din colecţia lui Dieter Burkamp, sunt tipărite pe hârtie cretată. Concepţia grafică a cărţii şi textele (redactate în limbile germană şi engleză) aparţin editorului albumului şi soţiei acestuia, doamna Gisela Burkamp, critic de artă cunoscut în Germania pentru pertinenţa şi exigenţa aprecierilor sale.

În textul său, Dieter Burkamp mărturiseşte cum a venit în contact cu creaţia plasticianului gălăţean în 1990 la Concursul Internaţional de Caricatură „Satyrykon” din Legnica (Polonia). Fiind membru al juriului, a fost impresionat de stilul original al acestuia şi mai ales de faptul că el practica o caricatură în tehnica uleiului pe carton, considerată compatibilă doar cu pictura şi nicidecum cu creaţia satirică. A ţinut să-l cunoască personal, i-a apreciat calităţile, l-a încurajat, l-a îndemnat să participe la cât mai multe concursuri internaţionale profesioniste de profil, i-a achiziţionat în timp peste 500 de lucrări. Că Florian Crihană i-a urmat sfaturile, stau mărturie şi cele 75 de premii internaţionale pe care el le-a primit din 1990 până acum. Gisela Burkamp, în comentariul său, face o incursiune în pictura umoristică a artistului gălăţean, subliniind bogatul conţinut ideatic al acesteia, originalitatea şi unitatea stilistică, forma perfect echilibrată a compoziţiilor, ingeniozitatea cu care găseşte subiecte umoristice chiar şi acolo unde te aştepţi mai puţin. Autoarea subliniază că Florian Doru Crihană este un pictor subtil, meticulos, atent la detalii, capabil să creeze atmosferă, să individualizeze personajele, să înfiereze răul şi racilile societăţii sau să aducă zâmbetul pe buze.

Parcurgând cele 84 de reproduceri color, excepţional imprimate tipografic după fotografiile executate de Thomas Gliem, încercăm o adevărată desfătare intelectuală. Mai ales că foarte multe imagini le vedem acum pentru prima oară. Florian Crihană ne invită la un adevărat festin umoristic, la un ospăţ care uneori ne amuză, ne face să izbucnim în hohote de râs, alteori ne face să schiţăm un zâmbet amar, să cădem pe gânduri, să medităm asupra realităţilor asupra cărora el şi-a îndreptat sfichiul satiric. Artistul construieşte cu siguranţă, desenul său este clar, precis, iar în culoarea aşternută cu sensibilitate găseşte o sursă care se acordă şi accentuează potenţialul umoristic al subiectelor abordate. Sobrietatea şi gama lui de griuri colorate au devenit recognoscibile pentru cei care îi urmăresc evoluţia, însă el ştie să apeleze, când simte nevoia, şi la culori mai puternice (roşu incendiar, albastru ultramarin, verde intens, violet), diversificându-şi astfel paleta şi producând un şoc retinian. Tematica lucrărilor sale cuprinde un registru foarte bogat, incluzând aspecte extrase din realităţile sociale ale României postdecembriste, din mediul bancar şi financiar, din lumea sportului şi a oamenilor de afaceri etc., dar şi foarte multe subiecte ce fac trimiteri la opere literare, personaje şi opere de artă celebre.

Unele imagini sunt de-a dreptul insolite: un ins face duş având instalaţia conectată la şuvoiul unei cascade (Natur und Umwelt IV); un ţăran ară cu un plug al cărui brăzdar este o tastatură de computer (Ohne Titel V”); o femeie bate cu paleta covorul asfaltic al unei şosele („Ohne Titel II”); o îngrijitoare face curăţenie cu mop-ul în paginile Constituţiei Uniunii Europene („Verfassung-Kehraus”); mouse-ul unui computer este chiar un şoarece real („Mouse”); doi brancardieri de pe o ambulanţă încearcă să ridice o victimă cu tot cu calea ferată pe care aceasta se găseşte („Medizynisches”); din robinetul Consiliului Europei picură doar apă din care abia se adapă un cal (Ohne Titel III); în timpul unor inundaţii catastrofale, un urs îl protejează pe un bărbat pentru a nu fi înghiţit de ape („Natur und Unwelt V”); doi muncitori strâng un zid pe o bobină metalică („Mauerbau”). Exemplele pot continua. Florian Doru Crihană nu alunecă niciodată în grotesc, umorul şi satira sa sunt inteligente, exprimate cu fineţe, „in Moll”, cum consideră Gisela Burkamp, sau „in minor key”, după varianta engleză a comentariului.

Albumul se încheie cu un „Anhang” (anexă), care cuprinde biografia în date a artistului, expoziţiile personale organizate, manifetările de grup la care a participat, precum şi premiile internaţionale primite. Semnalăm şi prezenţa a trei fotografii ale lui Crihană, dintre care una îl înfăţişează copil şi alta când se afla în serviciul Marinei Militare.

Importantă realizare pentru Florian Doru Crihană, albumul de artă editat de Dieter Burkamp este cea mai plauzibilă confirmare a valorii internaţionale a creaţiei caricaturistului gălăţean, un act editorial care dă posibilitatea unui cât mai mare număr de iubitori ai genului satiric vizual să-i cunoască opera. Menţionăm că lucrarea a fost lansată în ziua de 31 iulie a.c. la Muzeul Caricaturii din Vianden (Luxemburg), în cadrul căruia artistul şi-a deschis o a doua expoziţie personală („Portrete”) şi că urmează să fie lansată şi în Germania, la Oerlinghausen (oraşul în care trăiesc soţii Burkamp), în Belgia, Serbia, Austria.

Corneliu STOICA

Vizual, pagină cu pagină

Caricatura evoluează. Intâi a aparut anonimă la gazetă, când vitupera sarcastic împotriva moravurilor şi vremurilor, iar cei ce mânuiau peniţele erau împinşi în obscuritate pentru a nu fi pedepsiţi de legile umorale anti-umor. Cu timpul, gluma s-a “îngroşat” diluând scorţoşenia, autorii şarjelor au început să devină vedete, iar caricatura a sărit şi ea pârleazul, dintr-un colţ de pagină pe simeze, şi cum cerinţele expunerii erau pe măsura ochilor joviali, caricatura a devenit de Salon, înlocuindu-şi uniforma alb/negru cu o hlamidă ROGVAIV. Pentru depozitarea în memoria culturală a acestor zglobii metamorfoze s-a trecut la ordonarea lor în pagini lucioase (loc de păstrare a “buchetului” efervescenţei satirei), cu adnotări critice şi evaluări exigente - un surplus de eleganţă prin care caricatura s-a detaşat de periferia creioanelor tocite pe colţul meselor din cafenele, intrând, filtrată de acest arc editorial, în arena artelor prestigioase.

Florian Doru Crihană a făcut şi el, în timp, un salt asemănător istoriei caricaturii: de la creion la penel. Percepe viaţa colorat, cu miez de basm, se exprimă la fel. Ludicul său aparţine caricaturii, dar execuţia este asimilată picturii. Desenele sale cutreieră muzeele, dar ramele nu sunt un mijloc de locomoţie pentru a satisface toţi ochii dispersaţi în roza vânturilor, de aceea existenţa unui “spaţiu” paginat, antologat, tipografiat şi editat cu gândul pentru a face VIZUALUL accesibil va bucura simţurile unui public ce combate inerţia spiritului.

Acest album* de pictură satirică, intitulat (cati)felin “Idile satirice”, marcat de vitalitatea recunoscută a lui Florian Doru Crihană, face parte dintr-un periplu cultural ce va cuprinde lansarea în Luxemburg, la Muzeul Caricaturii Vianden, ca prefaţare a unei expoziţii personale, apoi, într-un ritm siamez, expoziţie-album, vor colora harta Europei: Germania la librăria din Oerlinghausen, Belgia la teatrul din Boechout, Austria - Muzeul Caricaturii din Krems, apoi în Serbia, la Zemun, galeria Siroka Staza.

*Satirische Idyllen / Satirical idylls

edited by Dieter Burkamp / authors Dieter Burkamp and Gisela Burkamp

size approx. 195 × 255 mm, approx. 96 pages with approx. 84 coloured illustrations, hardcover, bound

German / English
ISBN 978-3-86678-317-1

GĂINĂrii veritabile pentru micii găinari

Mi-aş dori ca INSOMAR sau alt institut de aproximări electorale inutile, plictisit de această pârdalnică activitate, să treacă la un recensământ al memoriei culturale a românilor, urmând discuţii televizate despre preferinţele livreşti ale turiştilor duminicali, care după un periplu electoral, se reapucă să cetească “Din psihologia poporului român” de Dumitru Drăghicescu, spărgând simultan seminţe, preferabil de bostan. De neocolit sunt şi procentul de români ce prefera artele vizuale, de la zugravii de subţire la stencil-işti, colindători în judeţele vecine să vază zidurile primăriilor drapate estetic cu simbolurile zoomorfe specifice ambiţiilor drumeţilor: câinii şi covrigii adiacenţi.

Morala: trăim în hiperrealism şi nu ne dam seama sau poate nu ne cunoaştem istoria să comparam ce-am fost şi unde am ajuns.

Deşi în România caricatura are încă puls, cu zâmbetul nelivid prezent în paginile marilor cotidiene naţionale şi a câtorva risipite prin provincie, puţini meşteşugari ai râsului sunt cunoscuţi precum precupeţii de imagine publică absorbiţi zi de zi de tuburile catodice.

Acum 100 de ani nu erau televiziuni, dar marşăluiau zilnic prin vieţilor românilor ziare şi reviste înzestrate cu atitudini diferite, după interese, ca şi în prezent. Existau alegeri, catindaţi şi electori. Bani, flegme şi vocalize. Mize şi remize. Dar exista şi un distins purtator de monoclu, cu musteţi negre şi mers de cocoş pe care contemporanii săi l-au supranumit GĂINĂ.

N. S. Petrescu-Găină a fost caricaturistul acelor timpuri ce-a turnat acid peste zorzoanele clasei politice, nimic mai prejoase celei actuale. Sloganul “Prin noi înşine” ne pare cunoscut, dar nu a fost inventat de inepta clasă politică din secolul XXI, ci de fraţii Brătianu, care din punct de vedere al unui muzeograf de la muzeul “Antipa” ar purta denumirea de proto-moguli. Un ministru de finanţe plutea ca duhul lui Aladdin peste “Caşcavalul naţional al Romaniei” (ceva nou?!), într-o altă caricatură doi liberali (D. A. Sturdza şi V. Morţun, pentru connaisseuri) îşi disputau panglica tricoloră , iar bugetul ţării se metamorfoza într-un ou gigant în jurul căruia jubilau guvernanţii (iarăşi o imagine deja-vu/deja-connu şi pentru cei neispitiţi de travaliul răsfoirii paginilor din trecutul Românicii).

Hulit de autorităţi, dar cunoscut de toţi. Celebru, dar fără bani, îşi plătea datoriile în caricaturi. Era “GĂINA” cu umOrUL de aur. Asista la sedinţele parlamentului, apoi creiona măştile politicienilor prin cafenelele celebre ale vremii – Kubler, Capşa, Fialkowski sau Otetelişanu, mereu înconjurat de artiştii şi scriitorii vremii, prefaţând schimbarea ambienţei de taifas politic de peste un secol, când azi politica se frăgezeşte în birturile cu ştaif levantin.

Poate nu aş fi expus în sistem now & then aceste mordibe asemănări ce decojesc mândria multor români de-a respira aerul ţării natale, dacă n-ar fi existat monografia “Caricaturistul N. S. Petrescu-Găină” scrisă cu entuziasm autentic, neprăfuit, de criticul şi istoricul de artă Paul Rezeanu (Ed. Alma, Craiova, 2008), în antiteză cu hei(mi se)rupismul unei caste dominatoare prin nesimţire, unde sunt reproduse multe din faptele de vitejie ale peniţei unei GĂINI născute pentru a combate gogoşile cocoşilor din orice timpuri.

N. S. PETRESCU-GĂINĂ (1871-1931)

Abecedarul Caricaturistului

De câtva timp circulă printre caricaturiştii români un CAIET A4 cu 120 pagini şi vreo 350 de caricaturi din toate epocile, intitulat "ABECEDARUL Caricaturistului". Alcătuit de Leonte şi Pena ca o polemică între cei doi despre plagiat, similarităţi şi nu numai.

Disputa dintre ei a fost generată de cele doua premii principale de la BRĂILA 2008, acordate unor... similarităţi, concurs în care Leonte a fost membru în juriu.

Dincolo de divergenţele de opinie dintre cei doi, lucrarea are meritul de a fi prima analiză românească de caricatură comparată şi poate constitui un prim ghid în caricatură pentru noua generaţie. Şi nu numai. DUM-DUM.

JPP