Marin Creţu a debutat în anul 1968 în revista studenţească "Amfiteatru", apoi a fost înrolat în paginile revistei Urzica, iar după o vervă publicistică de 2 ani dispare aproape complet din zona caricaturii, refugiindu-se pe sobra planşetă a arhitectului urbanist.
Actuala sa răbufnire satirică ce poate fi măsurata în lung şi-n lat în cocheta sală de expoziţii a U. A. R. din Calea Victoriei no. 126 poate fi şi interpretată ca setea unui om ce a străbătut un deşert. Simezele sunt acoperite irespirabil cu grafica a la CREM, desene de la vârsta debutului, amintind nostalgic de stilul anilor '970, desene actuale cu teme arhivizibile, toate incluzând un stil grafic axat pe detaliu, uneori sufocând ideea satirică, alteori ajutând-o să ajungă mai clar la privitor. Expoziţia lui Marin Creţu este un tumult bine conturat, fiecare desen are un miez satiric ce izbeşte din plin, un spectacol al micilor evenimente extrase din tiparul râsu'-plânsului cotidian românesc.
Actuala sa răbufnire satirică ce poate fi măsurata în lung şi-n lat în cocheta sală de expoziţii a U. A. R. din Calea Victoriei no. 126 poate fi şi interpretată ca setea unui om ce a străbătut un deşert. Simezele sunt acoperite irespirabil cu grafica a la CREM, desene de la vârsta debutului, amintind nostalgic de stilul anilor '970, desene actuale cu teme arhivizibile, toate incluzând un stil grafic axat pe detaliu, uneori sufocând ideea satirică, alteori ajutând-o să ajungă mai clar la privitor. Expoziţia lui Marin Creţu este un tumult bine conturat, fiecare desen are un miez satiric ce izbeşte din plin, un spectacol al micilor evenimente extrase din tiparul râsu'-plânsului cotidian românesc.
.gif)
