JUP all graphic inclusive
luni, 23 august 2010
Concluzii de Salon (fără paravan)
vineri, 20 august 2010
Galaţiul circumscris între ape, caniculă şi nimicnicia politică, şi-a permis un travaliu estetic din care s-a născut Salonul Naţional de Artă Satirică.
Dum-Dum: Cât de dramatic e să organizaţi un Salon al Satirei?
Florian Doru Crihană: Am avut de spart câteva ziduri sau şabloane, cum să le mai spun. Expoziţia a ieşit o amestecatură de caricaturi cu artă caricaturizată. Caricaturiştii nu pot trece la arta mare, iar artiştii profesionişti nu-şi pot exprima mesajele satirice în mod clar - sunt confuzi.
Dum-Dum: Plusuri?!
Florian Doru Crihană: S-a dovedit că autorii români cu zeci de premii internaţionale au o uşurinţă în exprimare şi îşi merită distincţiile. Publicul a acceptat însă prezenţa simultană pe simeze a celor două bresle. Dar pasionaţii de caricatură îi critică pe artişti, iar pasionaţii de arta mare îi critică pe caricaturişti. La mijloc mă aflu eu, luând palme de peste tot. Nu sunt foarte dureroase, gândindu-mă la viitor. Voi încerca prin metode mai dure să apropii cele două categorii de exprimare.
Dum-Dum: Minusuri?
Florian Doru Crihană: În privinţa lucrărilor de la această ediţie - mi-au plăcut multe. Am avut însă şi dezamăgiri. Unele caricaturi nu au stat deloc bine în rame, autorii respectivi vor fi lăsaţi să-şi continue activitatea de presă la ediţiile următoare - nu vor mai fi invitaţi. Nici unii artişti profesionişti nu vor mai fi invitaţi pentru că sunt departe de ceea ce vreau eu să am în expoziţie.
Dum-Dum: Ce va urma?
Florian Doru Crihană: "Caricatura" s-a vândut, "arta" - nu. La asta mă voi gândi foarte bine. Ştiu ce am de făcut. Totul e să am în continuare încrederea filialei UAP Galaţi.
Zgomote & furii, forfote & penurii
luni, 16 august 2010
Cristian Marcu s-a decis să-şi strângă oastea de creioane, peniţe, linii, culori, pete, haşuri şi să dea o replică chipului schimonosit de zumzetul trivial al zilnicului silnic românesc. Nu e tratament cosmetic, ci o înfruntare a încruntării. Teatru va fi blogul său, personajele sunt alese dintre cei cocoţaţi pe muşuroiul de inepţii, eroi ai fleacurilor sinistre, evenimentele din circul cotidian îmbibat în arsenic kafkian îi vor oferi dramaturgia, iar spectatori, contemplativi sau interactivi, vom fi cu toţii. Reflectoarele palpită, scena-i pregătită, se mai aude un cântec, o iluzie suspicioasă cere un pahar cu vin, să-şi facă curaj şi să poarte noroc, cortina forfoteşte: it's coming soon...
Smoking comics
sâmbătă, 14 august 2010
Când îmi părăsesc Europa mea oltenească pentru un periplu prin zumzetul Bucureştilor o fac, în primul rând, pentru aventura livrescă: colind anticariatele & librăriile în căutarea unor relicve sau novitale ilustrate ce ştanţează pagini provenind din foste sau actuale colonii editoriale, visând să construiesc o invincibilă Bibliotecă din Alexandria via Calea Moşilor. Viscerul meu colector nu pulsează doar la vechi, ci şi la noutăţile afişate nonşalant şi gratuit pe tejgheaua librarilor, şi, să spulber evazivul, vă spun şi vouă, aleg , specialmente, din privire şi culeg manual o revistă lucioasă, mică şi dreptunghiulară, cu nume numeric vesperal, dar hai să numim cifra lunatecă, deci, 7 seri, care număr de număr, de ceva ani încoace (nu ştiu câţi, vă spun o poveste, nu un curs de cronologie evenimenţială), la o pagină oarecare, mereu alta, ca un gând plutitor, apare (tipărit, nu închipuit) un film (da, nu vă miraţi, are secvenţe, nu se mişcă în pagină, dar şi ochiul are muşchiul unui ecran), cu un personaj apocaliptic, ID: smokingcoolcat, ce trăieşte în reluare ipostaze decupate din carnavalul străzilor noastre, bucureştene, şlefuite cu roata zimţată.
De la una la alta, de la celuloză la realitate, într-o zi, mi-am dat întîlnire, la rondul lu’ Pache, cu Gepetto-ul personajului cabotin & felin (dar să precizăm că cei doi nu au o relaţie gen thriller ca în binecunoscuta poveste). Aşa apare în această pseudo Descriptio Dâmboviţae un personaj autentic, călare pe o bicicletă (cu cifru), frezat cazon plus ochelari parasolari, care se prezintă din scurt – Octav, şi nu oricare Octav, ci unul Ungurean(u), dotat cu fibră grafică. El pe şa, eu pe jos, caldarâmul e acelaşi, dăm din picioare amândoi până găsim o umbră, o masă, un chelner şcolit conform normelor marinăreşti şi apoi fiecare îşi deşartă tolba: eu cu cărţi desenate de alţii, Octav cu desenele lui aşezate, cuplate, mixate în două minimaliste, dar expansive, albume ce includ lumea zărită & amprentată de el. Întâlnisem duhul zurbagiu din hârtie, SmokingCoolCat, în pielea unui biciclist cu tentă scandinavă, Octav Ungureanu, ce avea ca arme fatale un carneţel cu foi veline, ca mărime frate mai mare cu o cutie de chibrituri, şi un pipernicit creion ce părea că va mai trăi cât beam un cico. Nu vă destăinui conţinutul ideatic al întâlnirii de la umbra rogojinei, un lucru e cert şi îmbietor: smokingcoolcat prizat comics dăunează grav abuliei. Pentru citirea prospectului şi eliberarea reţetei aici. Luaţi şi citiţi, nu ră(tă)ciţi!
Alexandru Lincu, stingere lină
joi, 12 august 2010
A debutat în revista Amfiteatru în 1966, deschizând un drum editorial ce i-a absorbit caricaturile în paginile unor publicaţii precum Urzica, Flacăra, Perpetuum Comic, România Literară, Adevărul sau în ziarul românilor din Spania, Român în lume. A participat la numeroase Saloane şi competiţii naţionale şi internaţionale, iar un ultim proiect de anvergură a fost expoziţia personală "D'ale românilor" organizată de ICR Madrid în primăvara 2008. Acum, creioanele sale au tăcut...
(desen din competiţia "ŽIKIŠON" 2006)
Plus & puls la Salonul Naţional de Artă Satirică la Galaţi
sâmbătă, 7 august 2010
EDITIE SPECIALA3
Alte repere gălăţene...
luni, 2 august 2010
EDITIE SPECIALA2