Polonia poate fi considerată un spaţiu de jertfă, dar şi halcă de împărţit între lupii a două mari imperii. Câteva sute de ani nici nu a existat pe hartă, prăduită de nume şi blazoane, dar tocmai această apropiere de moarte a menţinut spiritul polonez într-o fecundă speranţă din care s-a născut un rar talent: arta de a reînvia. Polonia s-a reconstituit ca trup şi spirit după ambele războaie mondiale, Varşovia şi-a reclădit istoria pierdută după tablourile lui Canaletto, artele au devenit pulmonul unei noi ţări, propulsând culturii universale opere, idei, oameni precum scriitorii Stanisław Lem, Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz (Premiul Nobel pentru literatură, 1980), cineaşti provenind din celebra Şcoala cinematografică de la Łódź, Roman Polanski, Andrzej Wajda sau Krzysztof Kieślowski, premiaţi cu Oscar şi la marile festivaluri de la Cannes, Veneţia, Berlin, toate aceste nuclee pline de sevă au imprimat şi dorinţa unei libertăţi ca lege firească şi s-a luptat pentru ea sub un steag aprig - "Solidaritatea" - ce a coagulat sufletul unui popor care oricâte Katyn-uri va îndura, nu-şi va uita arta genetică a reînvierii.
compasiune şi simpatie pentru prietenii polonezi
grafică de Cristian Marcu
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu