Galaţiul şi localităţile judeţului cu acelaşi nume au dat graficii satirice româneşti multe nume de prestigiu, începând de la Nicolae Mantu, artistul care a avut marea cinste de a-i ilustra „Moftul român” al lui I.L. Caragiale, până la mai tânăra Monica Zanet, cea care semnează în prezent în cotidianul „Viaţa liberă” caricaturi la rubrica „Una pe zi”. Vladimir Crivoi, cunoscut în lumea caricaturiştilor sub pseudonimul Vlahi, este unul din reprezentanţii bine cotaţi ai umorului desenat, cu o prestaţie artistică ce a reţinut atenţia multor jurii naţionale şi internaţionale.
S-a născut la 13 aprilie 1952, în Galaţi. A absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din oraşul natal (1970). A debutat cu desene satirice în revista „Urzica”, iar expoziţional a participat pentru prima dată la o manifestare colectivă organizată la Tulcea (1980). De-a lungul anilor, a colaborat cu caricaturi la publicaţiile: „Viaţa liberă” şi suplimentul acesteia „Buzunar”, „Imparţial”, „Gazeta Poliţiei”, „Monitorul”, „Ziua”, „Adevărul”, „Infractorul”, „Semnal SOS”, „Moftul român”, „Magazin Internaţional”, „Viaţa C.M.”, „Obiectiv” (Brăila), „Cuget Liber”, „Observator” (Constanţa), „Acum” (Tulcea). Expoziţii personale: Bucureşti, Redacţia ziarului „Infractorul” (1996); Galaţi, Cercul Militar (1998); Galaţi, Galeria „Umor la etaj”, Redacţia ziarului „Viaţa liberă” (2002, 2003, 2004, 2005, 2006). A participat la numeroase expoziţii colective din ţară, la saloane şi concursuri internaţionale ale umorului grafic organizate în ţări ale Europei, Asiei şi Americii. Creaţia sa a fost distinsă cu şapte premii naţionale şi 11 premii, diplome şi menţiuni internaţionale. Printre acestea se numără: Premiul I, „Mărul de Aur”, Bistriţa Năsăud, 1993; Premiul III, Festivalul „Umor pe valuri”, Galaţi, 1996; Premiul II, „Viaţa liberă”, Galaţi, 1999; Premiul II, „Umor cazon”, Sibiu, 2001; Premiul „Omnia”, Baia Mare, 2004; Premiul de Excelenţă, Taejon, Coreea, 1999; Premiul de Merit, Taejon, Coreea, 2000; Premiul III, Haifa, Israel, 2003; Diploma de Merit, Novosibirsk, Rusia, 2004; Medalia de Argint, China, 2003; Premiul Special, Taejon, Coreea, 2007. Are lucrări în colecţii particulare din România, Belgia, Bulgaria, Canada, Olanda şi Rusia.
Semnându-şi caricaturile cu pseudonimul Vlahi, Vladimir Crivoi s-a remarcat în rândul graficienilor satirici prin stilul său personal, prin umorul care urmăreşte atât să provoace râsul, să amuze, să creeze o stare de bună dispoziţie, dar să-l îndemne pe receptor să şi gândească, să ia atitudine. Critica sa la adresa tarelor societăţii contemporane este necruţătoare. Atent la realitatea social-politică, artistul cultivă caricatura de situaţie folosindu-se uneori de texte explicative, alteori lăsând să vorbească numai imaginile. Problemele României perioadei postdecembriste, haosul anilor de prea lungă tranziţie, corupţia, injustiţia justiţiei, drepturile omului, terorismul internaţional, lupta împotriva drogurilor şi a poluării mediului, impostura, erotismul etc. sunt abordate în compoziţii riguros elaborate. Personajele sunt creionate printr-un desen precis, cu multe elemente de detaliu, într-o viziune vădit expresionistă. Sondajul psihologic, evidenţierea principalelor trăsături de caracter ale acestora sunt urmărite de Vladimir Crivoi cu acribia unui foarte bun cunoscător al oamenilor. Adesea, verva sa imaginativă îl conduce la plăsmuiri şi asociaţii vizuale de-a dreptul insolite. Metafora grafică şi simbolul sunt purtătoarele unor conotaţii profunde. Lucrările reţin atenţia nu numai prin mesajul lor, ci şi prin excelenta realizare plastică. Linia, punctul, haşurile de mare fineţe, petele din desenele sale satirice sunt mânuite cu măiestria unui practician cu o foarte bogată experienţă. Caricaturistul utilizează în acelaşi timp în mod remarcabil linia groasă nu numai în trasarea contururilor, ci şi în interiorul compoziţiilor, ceea ce este mai dificil, mai ales în redarea detaliilor. În grafica destinată expoziţiilor şi saloanelor apelează şi la culoare (tempera, acuarelă). Lucrările câştigă astfel în picturalitate şi-n expresivitate.
Indiferent în ce tehnică îşi realizează caricaturile şi desenele satirice, umorul lui Vladimir Crivoi, inclusiv atunci când alunecă într-un fel în absurd, este inteligent, uneori spumos până la provocarea unor hohote de râs, alteori filozofic, mergând spre profunzimea ideii şi încărcarea imaginii cu semnificaţii ce trebuie descoperite şi pătrunse cu răbdare.
S-a născut la 13 aprilie 1952, în Galaţi. A absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din oraşul natal (1970). A debutat cu desene satirice în revista „Urzica”, iar expoziţional a participat pentru prima dată la o manifestare colectivă organizată la Tulcea (1980). De-a lungul anilor, a colaborat cu caricaturi la publicaţiile: „Viaţa liberă” şi suplimentul acesteia „Buzunar”, „Imparţial”, „Gazeta Poliţiei”, „Monitorul”, „Ziua”, „Adevărul”, „Infractorul”, „Semnal SOS”, „Moftul român”, „Magazin Internaţional”, „Viaţa C.M.”, „Obiectiv” (Brăila), „Cuget Liber”, „Observator” (Constanţa), „Acum” (Tulcea). Expoziţii personale: Bucureşti, Redacţia ziarului „Infractorul” (1996); Galaţi, Cercul Militar (1998); Galaţi, Galeria „Umor la etaj”, Redacţia ziarului „Viaţa liberă” (2002, 2003, 2004, 2005, 2006). A participat la numeroase expoziţii colective din ţară, la saloane şi concursuri internaţionale ale umorului grafic organizate în ţări ale Europei, Asiei şi Americii. Creaţia sa a fost distinsă cu şapte premii naţionale şi 11 premii, diplome şi menţiuni internaţionale. Printre acestea se numără: Premiul I, „Mărul de Aur”, Bistriţa Năsăud, 1993; Premiul III, Festivalul „Umor pe valuri”, Galaţi, 1996; Premiul II, „Viaţa liberă”, Galaţi, 1999; Premiul II, „Umor cazon”, Sibiu, 2001; Premiul „Omnia”, Baia Mare, 2004; Premiul de Excelenţă, Taejon, Coreea, 1999; Premiul de Merit, Taejon, Coreea, 2000; Premiul III, Haifa, Israel, 2003; Diploma de Merit, Novosibirsk, Rusia, 2004; Medalia de Argint, China, 2003; Premiul Special, Taejon, Coreea, 2007. Are lucrări în colecţii particulare din România, Belgia, Bulgaria, Canada, Olanda şi Rusia.
Semnându-şi caricaturile cu pseudonimul Vlahi, Vladimir Crivoi s-a remarcat în rândul graficienilor satirici prin stilul său personal, prin umorul care urmăreşte atât să provoace râsul, să amuze, să creeze o stare de bună dispoziţie, dar să-l îndemne pe receptor să şi gândească, să ia atitudine. Critica sa la adresa tarelor societăţii contemporane este necruţătoare. Atent la realitatea social-politică, artistul cultivă caricatura de situaţie folosindu-se uneori de texte explicative, alteori lăsând să vorbească numai imaginile. Problemele României perioadei postdecembriste, haosul anilor de prea lungă tranziţie, corupţia, injustiţia justiţiei, drepturile omului, terorismul internaţional, lupta împotriva drogurilor şi a poluării mediului, impostura, erotismul etc. sunt abordate în compoziţii riguros elaborate. Personajele sunt creionate printr-un desen precis, cu multe elemente de detaliu, într-o viziune vădit expresionistă. Sondajul psihologic, evidenţierea principalelor trăsături de caracter ale acestora sunt urmărite de Vladimir Crivoi cu acribia unui foarte bun cunoscător al oamenilor. Adesea, verva sa imaginativă îl conduce la plăsmuiri şi asociaţii vizuale de-a dreptul insolite. Metafora grafică şi simbolul sunt purtătoarele unor conotaţii profunde. Lucrările reţin atenţia nu numai prin mesajul lor, ci şi prin excelenta realizare plastică. Linia, punctul, haşurile de mare fineţe, petele din desenele sale satirice sunt mânuite cu măiestria unui practician cu o foarte bogată experienţă. Caricaturistul utilizează în acelaşi timp în mod remarcabil linia groasă nu numai în trasarea contururilor, ci şi în interiorul compoziţiilor, ceea ce este mai dificil, mai ales în redarea detaliilor. În grafica destinată expoziţiilor şi saloanelor apelează şi la culoare (tempera, acuarelă). Lucrările câştigă astfel în picturalitate şi-n expresivitate.
Indiferent în ce tehnică îşi realizează caricaturile şi desenele satirice, umorul lui Vladimir Crivoi, inclusiv atunci când alunecă într-un fel în absurd, este inteligent, uneori spumos până la provocarea unor hohote de râs, alteori filozofic, mergând spre profunzimea ideii şi încărcarea imaginii cu semnificaţii ce trebuie descoperite şi pătrunse cu răbdare.
Corneliu STOICA
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu