Cafeaua şi variaţiile caricaturii

Caricatura mai intâi a respirat pe hârtia ziarelor. Apoi s-a dichist în culori, şi de pe şevalet a ajuns în galeriile de artă. Cu timpul a adăugat monoclu, frac şi joben şi s-a prezentat pe simeze muzeale. Actual, când invazia artelor s-a infiltrat în spaţii neconvenţionale, grafica satirică s-a conformat vizibilităţii nonconformiste cu săgeată certă către impactul artist-public, public ce poate fi iniţial pasiv, apoi curios, deviat în serios, cu ochi voluptoşi, iar în final opera artistului să fie privită termometric de connaisseurs. Circuitul artei în natura, mentalităţi şi istorie.

România, printre puţinele ţări europene lipsite de un muzeu al graficii satirice, trăieşte artistic din bunăvoinţe sau întâmplări. Exemplu : cine hoinăreste prin centrul vechi al Bucureştilor poate să descopere în haz-delict o cafenea şic - Buen Humor - cu interiorul căptuşit de pictura satirică inconfundabilă a lui Florian Doru Crihană. Proiectul s-a ivit întâmplător, sau poate numele cafenelei a atras numele artistului într-un subconştient al faptelor, psihanaliza paşilor regăsiţi poate fi revendicată de oricare amator de ironie estetică, ce n-ar trebui să ocolească acest spaţiu inedit. Posibil vor urma şi alte inserturi expoziţionale satirice.

Pe lânga deja cunoscutul «Cuptor cu lemne», care în toamnă va aniversa 10 ani de prietenie cu caricatura, s-a mai ivit un posibil jucător ambiental al umorului desenat.