Doru Axinte: desene înţelepte, destinaţii toante

Virton, un mic oraş belgian scufundat într-o linişte clinică şi-a inaugurat o sursă de zbucium: un concurs de caricatură de presă cu o temă antică şi proverbială în carne şi oase - "Prostia omenească". Tumultul comediei erorilor a mişcat peniţe şi idei din toate punctele cardinale gândirii ludice, iar palmaresul a propulsat în ascuţimea topului pe caricaturistul tulcean Doru Axinte care a potrivit la fix anapoda nuca în perete.

Doru Axinte
First Prize
1st International Press Cartoon and Humor contest
Virton
(Belgia)

Anton Pann în secolul XXI

După o secetă publicistică de câţiva ani, când nicio revistă de caricatură nu şi-a depăşit stadiul embrionar, anul 2011 aduce o explozie editorială satirică: 10. 000 exemplare gratuite risipite în toate zările ţării ca un bonus anti-criză ce în România tinde să devină dinastie seculară.

Cu numele extras din poveştile Orientului, revista Nastratin e o mixtura anecdotica de epigrame, bancuri, texte satirice, iar cele 16 pagini ale revistei sunt construite pe calapodul personajelor - colorate, grobiene, exaltate - semnate de Mihai Matei care este şi directorul artistic al publicaţiei. Epigramişti cunoscuţi : Elis Râpeanu, George Corbu, Nicolae-Paul Mihai sau caricaturistul intrus în teatru, Horaţiu Mălăele, pot reprezenta, pentru cine are apetit, sarea & piperul publicaţiei.

Revista Nastratin este un pur divertisment urban fără limită de intenţii de-a schimba lumea şi nu se adresează unui public încorsetat în ţinte sociologice, e pentru oricine, se citeşte lângă o ceaşca de cafea şi poate substitui zaharul sau amarul, depinde de concentraţia în porţelan a ceştii.

Iar cine nu o găseşte în punctele de distribuţie naţionale o poate citi la adăpost on-line : www.nastratin.ro

Doru Axinte: ţesător de covoare magice

Tabriz, oraş cu poveşti azere şi arhitecturi acrobate, unde sfârie kebabul de la începuturile timpului, îşi descoperă şi latura sa ludică printr-o competiţie de grafică satirică, aflată la prima ediţie, cu tema evidentă blazonului său: "City and Citizen / Oraş şi Cetăţeni".

Doru Axinte zguduie şabloanele şi erupe icaric cu o idee ce a fascinat juriul, primind premiul al II-lea la acest exotic concurs.

Doru Axinte
2 Prize
First International "City and Citizen" Cartoon Contest
Tabriz 2011
(Iran)

Nicoleta Ionescu: grafii cinefile

Foto-cronica expoziţiei "Reflecţii la ... Cuptor", Bucureşti, februarie 2011

După un an, 2010, foarte îmbelşugat în premii inter- & naţionale, plus o expoziţie personală la Kraguevac (Serbia), Doru Axinte a demarat en force şi în acest an cu o expoziţie pe simezele unui loc deja recunoscut ca ultimul cuib al caricaturii româneşti - Cuptorul cu lemne. La vernisaj au fost alături de artist colegi şi prieteni ce s-au bucurat de lucrările sale dominate de o cromatică exuberantă şi subiecte joviale.

vernisaj de .... râs

iluminări & sobrietăţi

ghilda oamenilor atenţi la cuvinte

Paul Stoica, Radu Julian, Doru Axinte, ALEX, Cristian Mihăilescu, Mihai Stănescu

Doru Axinte & Cristian Topan

grupuri de discuţii contaminate de vin

Julian Pena-PAI, Paul Stoica & ALEX

Doru Axinte & PIM

Comics x 2

Smoking Cool Cat alias Octav Ungureanu produce ca un metronom scurte fabule bufe, zilnic pe blogul său SCC şi săptămânal în revista 7 Seri. Şi cum sursele de inspiratie sunt inepuizabile - prosperul cotidian efemer - Octav Ungureanu şi-a extins abilităţile grafice într-o revistă "Comics", ajunsă la numărul 2, unde şi-a invitat o seamă de prieteni, şi o platformă on-line, revistacomics.ro, ce-şi propune să radiografieze mişcările comics şi BD autohtone.

De la un hun, o funie...

caricatură de Rudi Schmückle

Un notar cu guşă triplă şi zulufi rătăcindu-i pe frunte ajunge ministrul sănătăţii într-o ţară muribundă. Notarul nu se pricepe la perfuzii, tratamente de urgenţă sau alte proceduri de grad vital. Şi nici la practici şamanice. El e manipulantul timbrelor fiscale. Ai nevoie de copia unui act, te duci la domnul notar să-şi rânduiască saliva pe guma timbrului. E un fel de xerox limbistic, dar ajuns să decidă cine moare sau nu în România. Medicii şi întregul personal medical sunt batjocoriţi cu lefuri corespondente ca valoare cu saliva domnului notar de pe câteva timbre lipite pe actele faptelor altora, într-o zi. Pacienţii sunt extraşi din paturile ce le împart cu alţi vecini de suferinţă organică şi trimişi în voiaj farmaceutic să adune singuri potenţialele elixire de proprie supravieţuire. Cutia Pandorei este zidită.

Recapitulez: spitale puţine şi neîncăpătoare, personal sanitar deficitar şi umilit, pacienţi cu bilete de voie spre moarte. Ce face domnul notar in aceste condiţii!? Exact ce făceau şi strămoşii săi acum 1000 de ani. Un Attila transmilenar. Un Cseke gropar. Probabil că domnul notar îşi continuă fantasmele cu timbre şi doar când limba sa va intra în colaps se va trezi din reveria filatelist-fiscală.

Caricaturi filosofale

Pompiliu Dumitrescu strivit de barosul ignoranţei

Cinematograful românesc, apatic şi nefuncţional în ultimii 20 de ani, are de curând o apariţie revitalizantă. Nu pe ecrane, ci în librării. "Marele ecran în Epoca de Aur" este un elegant volum apărut la editura Noi Media Print ce include, la nivel declarativ, afişe de filme româneşti 1965-1989. Demersul pare spectacular, colorat şi ademenitor, dar la o incursiune amănunţită apar greşeli neverosimile.
Liantul cu caricatura îl reprezintă graficianul Pompiliu Dumitrescu, autorul unor afişe de film româneşti şi străine, ce are parte de un capitol separat. Includarea lui Pompiliu Dumitrescu este un act de dispersie a amneziei ce a cuprins istoria artelor grafice (în special cea satirică), dar portretul artistului încropit de autorul volumului - Cristopher Landry, un american stabilit de ani buni în România- este derizoriu. Se apelează la un decupaj din interviul retrospectiv luat de Dodo Niţă lui Horia Aramă apărut în revista Fergonaut (nr. 1, august 2002) preluată virtual de site-ul Pro-Scris (2008) mixat cu o evocare realizată pompieristic de către un jalnic ipochimen al politicii româneşti, Radu F. Alexandru. Conceput fără nicio referinţă biografică sau artistică, singura corelare cu activitatea în sfera graficii satirice este o informaţie eronată: "... în 1987 a publicat o colecţie a operei sale intitulată Mare Haz Mare" [?!], portretul descriptiv al lui Pompiliu Dumitrescu devine o peliculă obscură ce obturează cunoaşterea operei unui mare artist.
Cu asemenea deformări, conştiente sau nu, această apariţie editorială capătă o dimensiune distorsionată, fără substanţă info-culturală, un zgomot penibil într-o sală cu acustică de valoare .

Politichia dodoloaţă

Caricatură de Rudi Schmückle