De la un hun, o funie...

caricatură de Rudi Schmückle

Un notar cu guşă triplă şi zulufi rătăcindu-i pe frunte ajunge ministrul sănătăţii într-o ţară muribundă. Notarul nu se pricepe la perfuzii, tratamente de urgenţă sau alte proceduri de grad vital. Şi nici la practici şamanice. El e manipulantul timbrelor fiscale. Ai nevoie de copia unui act, te duci la domnul notar să-şi rânduiască saliva pe guma timbrului. E un fel de xerox limbistic, dar ajuns să decidă cine moare sau nu în România. Medicii şi întregul personal medical sunt batjocoriţi cu lefuri corespondente ca valoare cu saliva domnului notar de pe câteva timbre lipite pe actele faptelor altora, într-o zi. Pacienţii sunt extraşi din paturile ce le împart cu alţi vecini de suferinţă organică şi trimişi în voiaj farmaceutic să adune singuri potenţialele elixire de proprie supravieţuire. Cutia Pandorei este zidită.

Recapitulez: spitale puţine şi neîncăpătoare, personal sanitar deficitar şi umilit, pacienţi cu bilete de voie spre moarte. Ce face domnul notar in aceste condiţii!? Exact ce făceau şi strămoşii săi acum 1000 de ani. Un Attila transmilenar. Un Cseke gropar. Probabil că domnul notar îşi continuă fantasmele cu timbre şi doar când limba sa va intra în colaps se va trezi din reveria filatelist-fiscală.