Desene dogite, mirodenii satirice

Cine ajunge la Huşi, constată că oraşul are dimensiunea unui buzunar, nu al tunicii lui Gulliver, ci al caftanului unui boier de viţă-de-vie, evident nobilă, temperamentală şi rafinată. Aşezat în depresiunea omonimă, înconjurat de coline cu zăcăminte viticole, Huşiul impune o atmosferă sedativă, ce limpezeşte privirea şi permite minţii să se impregneze cu impresionistele culori ale zonei. În acest context cromatic şi de file de poveste, Salonul de grafică satirică „Damigenius”, ajuns la a 16a ediţie, impulsionat an de an de graficianul Cristian Marcu, a fracturat starea de reverie a liliputanului târg moldav, descinzând în desant cu expoziţia «Desene dogite» semnată de caricaturiştii Gabriel Rusu (Tg. Mureş), Constantin Pavel (Focşani), Doru Axinte (Tulcea), trioul bucureşten - Cristian Topan, Cristian Marcu, Dan Silviu Turculeţ şi vernisată de Paul Stoica, editorul revistei on-line de caricatură Dum-Dum, alături de Sergiu Găină, generosul director al Casei de Cultură „Alexandru Giugaru”, entuziast organizator al Salonului.

Ambient de taifas la degustarea producţiei locale, stare de contemplare la pas prin oraş, buluc, duium la vernisaj. Cum s-au comportat „desenele dogite” pe simezele galeriei PrimArt în faţa zecilor de privitori?! Salturile cerebeloase propuse de Dan Silviu Turculeţ, croşetările iluzionisto-bahice ale lui Doru Axinte, duelurile vinicole iniţiate de Gabi Rusu, ciupiturile versatile conturate frust de Cristian Topan, euforia lichidă bine dozată în rame de Constantin Pavel şi convulsiile personajelor atinse la „doagă” transpuse de Cristian Marcu – fiecare stil în parte a fost precum vechi butoaie de stejar, tivite cu iz de soiuri îndrăzneţe, ludice şi aromate, în care s-a maturat ironia, fastă şi consistentă, provocând publicului enzime vizuale pentru degustarea latentă, atentă, fluentă, introspectivă, intimistă, cinematografică şi, la ultimul etaj al percepţiei, memorabilă a întregii fibre expoziţionale.

Cu siguranţă despre gusturi putem aplica teorii aforistice, şi într-o cramă, şi-ntr-o sală de expoziţii senzaţiile se rostogolesc între mmm şi hmm, dar intuim apariţia unui microb necesar, definibil, microbul revenirii unui public in crescendo, cu apetit pentru umor grafic şi pretext bahic. Hâc!

Paul Stoica

[articol apărut în Jurnalul de duminică, 9 ianuarie 2011]