welcome text --- Nam sed nisl justo. Duis ornare nulla at lectus varius sodales quis non eros. Proin sollicitudin tincidunt augue eu pharetra. Nulla nec magna mi, eget volutpat augue. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos. Integer tincidunt iaculis risus, non placerat arcu molestie in.
International Magic Cartoon Competition, precum ne indică şi denumirea, şi-a centrat competitorii pe tema "magiei", 170 de caricaturişti din 51 de ţări, iar cum românii se antrenează zilnic să respire normal într-o ţară a circului, am avut doi premianţi: brăileanul Costel Pătrăşcan şi tulceanul Doru Axinte. Deci, putem spune că Dunărea este o lichidă baghetă magică!
Costel Pătrăşcan Premiul III International Magic Cartoon Competition 2009 (China)
Doru Axinte Premiu Special International Magic Cartoon Competition 2009 (China)
În plină vară caniculară, un important cotidian naţional era străbătut de frisoane, precum un bolnav de paludism, osificat într-un modus vivendi toxic. Într-o Românie deconectată de la un sistem autentic al valorilor, cotrobăită visceral de o vanitate haotică, acest tremor convulsiv al Cotidianului a fost doar un nou punct de confirmare al diagnosticului naţional.
Riscul derizoriului urmărea fiecare jurnalist ce-şi compunea "scrisoarea de bun rămas", ca un amorezat înşelat de stele, de trandifirii pregatiţi pentru iubită şi de însăşi iubita. Tot de acest tip de colţi moi s-a folosit şi graficianul Devis Grebu pentru a muşca din "duşmani", avându-l ca servant pe Vladimir Tismăneanu, prin blogul său, unde toată nobleţea artistică a lui Devis Grebu s-a prăbuşit sub un discurs lamentabil, schimonosit de atacuri insalubre la adresa breslei graficienilor satirici.
Într-o primă fază am reacţionat instantaneu împotriva acestei agresiuni, dezamăgit de prestaţia umană a unui personaj ce părea contopit cu însăşi eleganţa intelectuală. Totuşi, acalmia ce-a urmat acelui articol s-a dovedit scurtă, graficianul Daniel Ionescu-DION, fost "combatant" în tranşeele Cotidianului, a dorit să-şi expună punctul de vedere, trimiţându-mi opinia sa, sub deviza aristoteliană Amicus Plato, sed magis amica veritas.
Dum-Dum
Mi-e prieten Grebu, dar mai prieten îmi este adevărul
L-am cunoscut pe Devis Grebu în urmă cu 22 de ani pe culoarele giganticei redacţii a ziarului The New York Times. Eu, tocmai sosit în New York şi proaspăt colaborator al etalonului de presă mondial, el deja cu o oarecare vechime şi palmares la activ. Ne despart, ca vârsta, două sau poate chiar trei generaţii. Ne apropie însă vocaţia de profesie şi, într-o bună măsură, exilul şi experienţa dobândită ca ilustratori de presă. Personal nu am simţit niciodată din partea lui Devis invidie, cel puţin nu făţişă, iar eu, recunosc, sunt incapabil de un astfel de sentiment. Am avut constant o relaţie amiabilă şi colegială cu maestrul Grebu. Ne-am vizitat reciproc expoziţiile la New York sau la Bucureşti. Am scris chiar o cronică plastică la una din expoziţiile sale în Cotidianul pe vremea când încă nu îmi începusem colaborarea ca ilustrator editorialist la ziar (iniţial am scris cronici plastice pentru Cotidianul). Doi ani apoi am fost în tandem pe pagini oglindă ilustrând fiecare textul încredinţat. De multe ori am ilustrat alternativ textele aceloraşi autori. I-am admirat, ca mult alţii dar nu toţi, desenele sugestive şi pline de farmec estetic. Trebuie însă să spun că, din pacate, Devis pica adesea în desenele sale într-un soi de trivial abject. Acum nici eu şi nici el nu mai avem spaţiul nostru, un spaţiu vital pentru un artist activ, spaţiu ce mie personal îmi lipseşte aproape organic. În momentul de faţă mi-am reluat însă colaborarea peste ocean la Village Voice. Desigur suntem întreptăţiţi amândoi să ne considerăm trădaţi de cel care ne-a adus la Cotidianul. Posibil că sunt raţiuni financiare la mijloc, numai că, şi aici sunt în totalitate în asentimentul domnului Grebu, în presa românească nu există educaţia viziual-estetică şi nici percepţia reală că ilustraţia de presă, cu izul ei de efemeridă, posedă totuşi un impact de dinamită, fiind parte integrantă a mesajului mediatic.
Desigur că nu mă deranjează atât de mult faptul că, în primul rând colegul Devis, dar nici Volodea Tismaneanu (care are un desen şi de la mine pus pe pereţii casei sale de exilat în Washington DC, dar probabil l-a aşezat mai spre toaletă şi a uitat de el), nici H.R. Patapievici, nici alţii care ar fi fost întreptăţiţi atât profesional cât şi etic, nu au făcut lobby în jurul meu în momentul când, înaintea lui Grebu, am fost înlăturat din paginile Cotidianului. Au fost însă alţii cărora nu le-am solicitat sprijinul şi care au făcut-o din proprie iniţiativă şi indignare: Radu Cosaşu, Stelian Tănase, Dan Chişu, Andrei Oişteanu, Cristian Teodorescu şi alţii, nu în ultimul rând al cititorilor, cărora le mulţumesc pe această cale. Vladimir Tismăneanu, pe care îl cunosc încă dinainte de perioada când împreună cu Dorin Tudoran şi I. Dogar Marinescu editam în 1990 la New York revista Meridiane, când a aflat de la un amic comun despre înlăturarea mea de la Cotidianul, a dat din umeri spunând că “el nu are legaturi cu România” şi, precum Pilat l-a trimis pe amicul meu, care încerca să mă sprijine, la H.R. Patapievici. Buzunarul ICR a fost însă prea strâmt pentru mine să mă sprijine cu doar două-trei sute de euro în susţinerea unui proiect pe care l-am propus. Buzunarul ICR a fost însă cât se poate de generos cu alte proiecte ce au generat scandalurile de notorietate (expoziţia de la ICR New York şi finanţarea pseudo-revistei de umor trivial “Aooleu”) şi, nu în ultimul rând, al editarii “superbei” cărţi semnate D.Grebu şi susţinerea lui până la lacrimogene si patetice apologii. “De Vis”, aşa cum îl alintă Patapievici, are şi un (nota bene!) “contract de exclusivitate” cu revista Idei în Dialog, asta înseamnă că un Pavel Botezatu, Cristian Marcu, alţii sau semnatarul, nu avem loc de desfăşurarea de măiestriile colegului nostru nesăţios pantagruelic de spaţii publicistice cu contracte exclusiviste. Se pare că caltaboşii kosher serviţi la mesele simandicoase oferite de Grebu protectorilor săi se digeră cu durată lungă.
Ce mă deranjează este însă dizgraţioasa lipsă de modestie şi de demnitate a lamentării publice şi mai ales a infatuării din scrisoarea formulată de colegul Grebu. Mai mult decât patetică, suficient de penibilă şi plicticoasă, tautologica apologie şi automărire a colegului Grebu, o spun cu cea mai mare sinceritate, mă dezgustă. “Tupeul provincial” l-a răsplatit (nu o singură dată) pe Grebu cu premii de excelenţă la Festivalul de presă de la Galaţi şi din alte cotloane ale ţării, şi mai ales multele, multele cuvinte de laudă. De ce oare se simte Grebu marginalizat când efectiv a monopolizat mai toate spaţiile publicabile de ilustraţie din România? Ce îl îndreptăţeşte pe Grebu, totuşi, să se considere buricul caricaturii şi ilustraţiei româneşti şi mondiale, din moment ce sunt şi altii tot atât de talentaţi ca şi el? Cât de jos doreşte domnul Grebu să ne scoatem pălăriile şi băscile în faţa măreţiei sale ? Colegul Grebu consideră că este de neînlocuit. Îi spun lui Devis că toţi suntem înlocuibili cu un simplu bobârnac şi lumea nu se va opri în loc de noi.
Daniel Ionescu-DION
[Nota Bene: preluarea ilustraţiilor ce însoţesc acest articol de către o terţă parte este strict interzisă!]
Afirmat, cunoscut şi apreciat pe plan internaţional chiar mai mult decât în România, ţara în care trăieşte, caricaturistul gălăţean Florian Doru Crihană s-a bucurat de editarea unui prim album de artă tot din partea unei personalităţi din străinătate. Această personalitate este Dieter Burkamp, reputat ziarist şi mare colecţionar de artă din Germania, iar editura la care a apărut albumul se numeşte Kerber Art din Bielefeld, specializată în tipărirea operelor de artă modernă şi contemporană, cărţi cu conţinut cultural şi istoric, precum şi albume de artă fotografică.
Albumul lui Florian Doru Crihană, intitulat „Satirische Idyllen”, este de format 26 x 20 cm, are 96 de pagini, coperte legate şi plastifiate, iar cele 84 de reproduceri după lucrările caricaturistului, majoritatea din colecţia lui Dieter Burkamp, sunt tipărite pe hârtie cretată. Concepţia grafică a cărţii şi textele (redactate în limbile germană şi engleză) aparţin editorului albumului şi soţiei acestuia, doamna Gisela Burkamp, critic de artă cunoscut în Germania pentru pertinenţa şi exigenţa aprecierilor sale.
În textul său, Dieter Burkamp mărturiseşte cum a venit în contact cu creaţia plasticianului gălăţean în 1990 la Concursul Internaţional de Caricatură „Satyrykon” din Legnica (Polonia). Fiind membru al juriului, a fost impresionat de stilul original al acestuia şi mai ales de faptul că el practica o caricatură în tehnica uleiului pe carton, considerată compatibilă doar cu pictura şi nicidecum cu creaţia satirică. A ţinut să-l cunoască personal, i-a apreciat calităţile, l-a încurajat, l-a îndemnat să participe la cât mai multe concursuri internaţionale profesioniste de profil, i-a achiziţionat în timp peste 500 de lucrări. Că Florian Crihană i-a urmat sfaturile, stau mărturie şi cele 75 de premii internaţionale pe care el le-a primit din 1990 până acum. Gisela Burkamp, în comentariul său, face o incursiune în pictura umoristică a artistului gălăţean, subliniind bogatul conţinut ideatic al acesteia, originalitatea şi unitatea stilistică, forma perfect echilibrată a compoziţiilor, ingeniozitatea cu care găseşte subiecte umoristice chiar şi acolo unde te aştepţi mai puţin. Autoarea subliniază că Florian Doru Crihană este un pictor subtil, meticulos, atent la detalii, capabil să creeze atmosferă, să individualizeze personajele, să înfiereze răul şi racilile societăţii sau să aducă zâmbetul pe buze.
Parcurgând cele 84 de reproduceri color, excepţional imprimate tipografic după fotografiile executate de Thomas Gliem, încercăm o adevărată desfătare intelectuală. Mai ales că foarte multe imagini le vedem acum pentru prima oară. Florian Crihană ne invită la un adevărat festin umoristic, la un ospăţ care uneori ne amuză, ne face să izbucnim în hohote de râs, alteori ne face să schiţăm un zâmbet amar, să cădem pe gânduri, să medităm asupra realităţilor asupra cărora el şi-a îndreptat sfichiul satiric. Artistul construieşte cu siguranţă, desenul său este clar, precis, iar în culoarea aşternută cu sensibilitate găseşte o sursă care se acordă şi accentuează potenţialul umoristic al subiectelor abordate. Sobrietatea şi gama lui de griuri colorate au devenit recognoscibile pentru cei care îi urmăresc evoluţia, însă el ştie să apeleze, când simte nevoia, şi la culori mai puternice (roşu incendiar, albastru ultramarin, verde intens, violet), diversificându-şi astfel paleta şi producând un şoc retinian. Tematica lucrărilor sale cuprinde un registru foarte bogat, incluzând aspecte extrase din realităţile sociale ale României postdecembriste, din mediul bancar şi financiar, din lumea sportului şi a oamenilor de afaceri etc., dar şi foarte multe subiecte ce fac trimiteri la opere literare, personaje şi opere de artă celebre.
Unele imagini sunt de-a dreptul insolite: un ins face duş având instalaţia conectată la şuvoiul unei cascade (Natur und Umwelt IV); un ţăran ară cu un plug al cărui brăzdar este o tastatură de computer (Ohne Titel V”); o femeie bate cu paleta covorul asfaltic al unei şosele („Ohne Titel II”); o îngrijitoare face curăţenie cu mop-ul în paginile Constituţiei Uniunii Europene („Verfassung-Kehraus”); mouse-ul unui computer este chiar un şoarece real („Mouse”); doi brancardieri de pe o ambulanţă încearcă să ridice o victimă cu tot cu calea ferată pe care aceasta se găseşte („Medizynisches”); din robinetul Consiliului Europei picură doar apă din care abia se adapă un cal (Ohne Titel III); în timpul unor inundaţii catastrofale, un urs îl protejează pe un bărbat pentru a nu fi înghiţit de ape („Natur und Unwelt V”); doi muncitori strâng un zid pe o bobină metalică („Mauerbau”). Exemplele pot continua. Florian Doru Crihană nu alunecă niciodată în grotesc, umorul şi satira sa sunt inteligente, exprimate cu fineţe, „in Moll”, cum consideră Gisela Burkamp, sau „in minor key”, după varianta engleză a comentariului.
Albumul se încheie cu un „Anhang” (anexă), care cuprinde biografia în date a artistului, expoziţiile personale organizate, manifetările de grup la care a participat, precum şi premiile internaţionale primite. Semnalăm şi prezenţa a trei fotografii ale lui Crihană, dintre care una îl înfăţişează copil şi alta când se afla în serviciul Marinei Militare.
Importantă realizare pentru Florian Doru Crihană, albumul de artă editat de Dieter Burkamp este cea mai plauzibilă confirmare a valorii internaţionale a creaţiei caricaturistului gălăţean, un act editorial care dă posibilitatea unui cât mai mare număr de iubitori ai genului satiric vizual să-i cunoască opera. Menţionăm că lucrarea a fost lansată în ziua de 31 iulie a.c. la Muzeul Caricaturii din Vianden (Luxemburg), în cadrul căruia artistul şi-a deschis o a doua expoziţie personală („Portrete”) şi că urmează să fie lansată şi în Germania, la Oerlinghausen (oraşul în care trăiesc soţii Burkamp), în Belgia, Serbia, Austria.
Sumar Buletinul Informativ-Colecţia "Crihană" numărul 7/67 august 2009:
- caricaturişti la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca: expoziţia "Polonia vs. Crihană" alături de caricaturiştii moldoveni Margareta Chiţcatîi şi Valeriu Curtu;
- album semnat Devis Grebu, prefaţat de H. R. Patapievici, editat de ICR;
- "Cod portocaliu", cântecul de lebedă editorial al caricaturistului Mihai Stănescu;
- Ovidiu Ambrozie BOA şi "BOA(la) la români", cartea sa de caricaturi cronice;
- cronica critică a Festivalului Internaţional "Umor la Gura Humorului";
- vernisaj Cristian Marcu la "Cuptorul cu lemne";
- PIM maritim: expoziţie "Oameni şi şoareci... ori pisici" la Mangalia;
- retro 1979 - studiu cronologic de Florian Doru Crihană.
Constantin Ciosu Premiul Special 29th International Nasreddin Hodja Cartoon Contest 2009 (Turcia)
Caricatura lui Ciosu are temperamentul unei snoave. Lipsită de linii sofisticate, dar vie, densă, limpede, zemoasă în umor. De aceea nu poate fi ocolită nici de public, nici de juriile concursurilor, unde Ciosu participă frenetic, cu mentalitatea unui maratonist convins ca mintea şi muşchii săi îl vor susţine până la capăt, netrădându-i pofta competiţională. A 29a ediţie a concursului internaţional "Nasreddin Hodja" a fost o nouă provocare ţintită de Ciosu, primind Premiul Special din partea Asociaţiei Jurnaliştilor din Turcia.
Vladimir Tismăneanu într-o postare pe blogul său etichetează situaţia "Cotidianului" ca fiind o ruină. Pentru mine, acest ziar era ruinat ca prestanţă încă de când vajnicii zdrobitori, prin umor, al malformaţilor contemporane (Academia "Caţavencu") s-au ataşat, nevolnici, de muntele potlogărit cu aur al unui SOVromist. Nu e nicio noutate, mulţi intelectuali au sfidat de-a lungul timpului esenţa bunului-simţ critic, sistemul politruc fiind prezent alături de orice dogmă impusă ca divinitate pământeană.
Articolul "edilitar" al domnului Tismăneanu este de fapt o tavă pe care graficianul & caricaturistul Devis Grebu ne expune motivele unei despărţiri "neprihănite". Am vrut să-i pun o întrebare d-lui Grebu, dar blogul dlui Tismăneanu nu favorizează democratica postare de comentarii, iar gradientul meu furieux s-a amplificat :
- de ce domnul Grebu nu s-a deranjat să "erupă" când un coleg de breaslă şi de muncă, graficianul şi caricaturistul Daniel Ionescu-DION, a fost exclus intempestiv, anul trecut, din redacţia aceluiaşi ziar, dar acum expediază flăcări de balaur în apărarea unui gest incalificabil al lui TRU, ziarist plătit în duet cu un partid, ajuns politician stipendiat cu 7000 de euro, omiţând să aibă onestitatea de a respecta separaţia puterilor în stat (sau poate TRU se poate condensa şi în cal, şi în călăreţ) ?!
- dat fiind apartenenţa financiară a ziarului invocat, şi de nesuprapus unui cod igienic moral, de ce domnul Grebu nu a ales un alt suport de exprimare a talentului său?!
- de ce domnul Grebu atacă breasla graficienilor/caricaturiştilor?!
Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei „colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc….,etc.
Numele unor Saul Steinberg, Eugen Mihăescu, Ion Dogar Marinescu, DION, E. Arno, Jo Teodorescu care au fost/sunt embleme ale graficii occidentale nu-l validează pe domnul Grebu în postura de "unicat", iar pleiada de caricaturişti români premiaţi la zeci de saloane internaţionale a diluat orice "complex provincial" săgetat veninos din partea celor ce nu ţin cont de realitate.
- nu-mi amintesc ca domnul Grebu să fi pulverizat inepţiile prezidenţiale, atât de evidente, şi nici stridenţele unui TRU (comparaţia profanatoare Băsescu=Coposu), definindu-şi limitele trasate de propriul cont bancar.
Structural, zbuciumul domnului Grebu este perfect admisibil, intoleranţa sa faţă de-o nimicnicie îl propulsează într-un zbor vertical deasupra oricărui mocirle, ca artist talentul îi este intangibil de orice molestare critică, dar pe fond, apocalipsa morală a domnului Grebu seamănă cu pojghiţa de aur ce încearcă să mascheze paloarea cronică a unui demers ratat.
Florian Doru Crihană nu desenează în zig-zag, nici nu şi-a propus să cucereasca vreun zigurat, dar pentru perpetuarea desenului satiric a boltit drumuri prin care ideile/temele/culorile caricaturilor sale pot circula nestingherite.
afişul lansării albumului
Prezent la Vianden, în Luxemburg, pentru a-şi promova albumul "Idile satirice", editat cu sprijinul lui Dieter şi Gisela Burkamp, Florian Doru Crihană a extrapolat dansul fabulatoriu al desenelor sale şi pe simeze, în cadrul unei expoziţii, intitulată "Portrete", ce va însoţi şi lansarea albumului în diferite puncte culturale europene.
Pol Leurs (caricaturist, Luxemburg), Valeriu Curtu (caricaturist, Germania), Ronald Vanoystaeyen (preşedinte International Humour in Art, Belgia), Florian Doru Crihană
Iar la Cluj-Napoca, en force, mâine, va fi vernisată expoziţia "Polonia vs. Crihană", care după ce a fost expusă la Bucureşti, Galaţi, Iaşi şi Chişinău, a poposit şi în oraşul de pe Someş.
Constantin Ciosu Premiul Special 18th Daejeon International Cartoon Contest DICACO 2009
Concursul Internaţional (DICACO) organizat la Daejon (Coreea de Sud) a prilejuit efervescentului şi inepuizabilului caricaturist băcăuan, Constantin Ciosu, să-şi reîmprospăteze palmaresul conturat de-a lungul timpului la acest important Salon. După reuşitele - Premiul I (1996), Premiul pentru cel mai bun caricaturist (2006, 2007), Premiul III (1996), Premiul Special (2001, 2005), Menţiune de onoare (1999, 2002, 2003, 2004), în acest an Constantin Ciosu a obţinut un nou Premiu Special, reuşind să se "strecoare" în contextul temei consursului, "VAMA".
.gif)
