Apocalipsa după Devis Grebu

miercuri, 12 august 2009


Vladimir Tismăneanu într-o postare pe blogul său etichetează situaţia "Cotidianului" ca fiind o ruină. Pentru mine, acest ziar era ruinat ca prestanţă încă de când vajnicii zdrobitori, prin umor, al malformaţilor contemporane (Academia "Caţavencu") s-au ataşat, nevolnici, de muntele potlogărit cu aur al unui SOVromist. Nu e nicio noutate, mulţi intelectuali au sfidat de-a lungul timpului esenţa bunului-simţ critic, sistemul politruc fiind prezent alături de orice dogmă impusă ca divinitate pământeană.

Articolul "edilitar" al domnului Tismăneanu este de fapt o tavă pe care graficianul & caricaturistul Devis Grebu ne expune motivele unei despărţiri "neprihănite". Am vrut să-i pun o întrebare d-lui Grebu, dar blogul dlui Tismăneanu nu favorizează democratica postare de comentarii, iar gradientul meu furieux s-a amplificat :

- de ce domnul Grebu nu s-a deranjat să "erupă" când un coleg de breaslă şi de muncă, graficianul şi caricaturistul Daniel Ionescu-DION, a fost exclus intempestiv, anul trecut, din redacţia aceluiaşi ziar, dar acum expediază flăcări de balaur în apărarea unui gest incalificabil al lui TRU, ziarist plătit în duet cu un partid, ajuns politician stipendiat cu 7000 de euro, omiţând să aibă onestitatea de a respecta separaţia puterilor în stat (sau poate TRU se poate condensa şi în cal, şi în călăreţ) ?!

- dat fiind apartenenţa financiară a ziarului invocat, şi de nesuprapus unui cod igienic moral, de ce domnul Grebu nu a ales un alt suport de exprimare a talentului său?!

- de ce domnul Grebu atacă breasla graficienilor/caricaturiştilor?!

Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei „colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc….,etc.

Numele unor Saul Steinberg, Eugen Mihăescu, Ion Dogar Marinescu, DION, E. Arno, Jo Teodorescu care au fost/sunt embleme ale graficii occidentale nu-l validează pe domnul Grebu în postura de "unicat", iar pleiada de caricaturişti români premiaţi la zeci de saloane internaţionale a diluat orice "complex provincial" săgetat veninos din partea celor ce nu ţin cont de realitate.

- nu-mi amintesc ca domnul Grebu să fi pulverizat inepţiile prezidenţiale, atât de evidente, şi nici stridenţele unui TRU (comparaţia profanatoare Băsescu=Coposu), definindu-şi limitele trasate de propriul cont bancar.

Structural, zbuciumul domnului Grebu este perfect admisibil, intoleranţa sa faţă de-o nimicnicie îl propulsează într-un zbor vertical deasupra oricărui mocirle, ca artist talentul îi este intangibil de orice molestare critică, dar pe fond, apocalipsa morală a domnului Grebu seamănă cu pojghiţa de aur ce încearcă să mascheze paloarea cronică a unui demers ratat.


6 comentarii:

Dum-Dum spunea...

Din partea lui DION:
L-am cunoscut pe Devis Grebu in urma cu 22 de ani pe culoarele giganticei redactii a ziarului The New York Times. Eu, tocmai sosit in New York si proaspat colaborator al etalonului de presa mondial, el deja cu o oarecare vechime si palmares la activ. Ne despart ca varsta doua sau poate chiar trei generatii. Ne apropie insa vocatia de profesie si, intr-o buna masura, exilul si experienta dobandita ca ilustratori de presa. Personal nu am simtit niciodata din partea lui Devis invidie, cel putin nu fatisa. Iar eu, recunosc, sunt incapabil de un astfel de sentiment. Am avut constant o relatie amiabila si colegiala cu maestrul Grebu. Ne-am vizitat reciproc expozitiile la New York sau la Bucuresti. Am scris chiar o cronica plastica la una din expozitiile sale in Cotidianul pe vremea cand inca nu imi incepusem colaborearea ca ilustrator editorialist la ziar (initial am scris cronici plastice pentru Cotidianul). Doi ani apoi am fost in tandem pe pagini oglinda ilustrand fiecare textul incredintat. De multe ori am ilustrat alternativ textele acelorasi autori. I-am admirat, ca mult altii dar nu toti, desenele sugestive si pline de farmec estetic. Trebuie insa sa spun ca, din pacate, Devis pica adesea in desenele sale intr-un soi de trivial abject. Acum nici eu si nici el nu mai avem spatiul nostru, un spatiu vital pentru un artist activ, spatiu ce mie personal imi lipseste aproape organic. In momentul de fata mi-am reluat insa colaborarea peste ocean la Village Voice. Desigur suntem intreptatiti amandoi sa ne consideram tradati de cel care ne-a adus la Cotidianul. Posibil ca sunt ratiuni financiare la mijloc, numai ca, si aici sunt in totalitate in asentimentul domnului Grebu, in presa romaneasca nu exista educatia viziual-estetica si nici perceptia reala ca ilustratia de presa, cu izul ei de efemerida, poseda totusi un impact de dinamita, fiind parte integranta a mesajului mediatic.

Desigur ca nu ma deranjeaza atat de mult faptul ca, in primul rand colegul Devis, dar nici Volodea Tismaneanu (care are un desen si de la mine pus pe peretii casei sale de exilat in Washington DC, dar probabil l-a asezat mai spre toaleta si a uitat de el), nici H.R. Patapievici, nici altii care ar fi fost intreptatiti atat profesional cat si etic, nu au facut loby in jurul meu in momentul cand, inaintea lui Grebu, am fost inlaturat din paginile Cotidianului. Au fost insa altii carora nu le-am solicitat sprijinul si care au facut-o din proprie initiativa si indignare: Radu Cosasu, Stelian Tanase, Dan Chisu, Andrei Oisteanu si altii, nu in ultimul rad al cititorilor, carora le multumesc pe aceasta cale. Personal consider ca falimentarea ziarului a fost cauzata de catastrofala managerizare a domnului Amuraritei (Quality). Ce ma deranjeaza este insa dizgratioasa lipsa de modestie si de demnitate a lamentarii publice si mai ales a infatuarii din scrisoarea formulata de colegul Grebu. Mai mult decat patetica si suficient de penibila si plicticoasa, tautologica apologie si automarire a colegului Grebu, o spun cu cea mai mare sinceritate, ma dezgusta. “Tupeul provincial” l-au rasplatit (nu o singura data) pe Grebu cu premii de excelenta la Festivalul de presa de la Galati si din alte cotloane ale tarii si mai ales multele, multele cuvinte de lauda. De ce orare se simte Grebu marginalizat cand efectiv a monopolizat mai toate spatiile pubilcabile de ilustratie din Romania? Ce il indreptateste pe Grebu totusi sa se considere buricul caricaturii si ilustratiei romanesti si mondiale din moment ce sunt si altii tot atat de talentati ca si el? Cat de jos doreste domnul Grebu sa ne scoatem palariile si bascile in fata maretiei sale ? Colegul Grebu considera ca este de neinlocuit. Ii spun lui Devis ca toti suntem inlocuibili cu un simplu bobarnac si lumea nu se va opri in loc de noi.

Sunt convins ca venirea domnului Nistorescu la Cotidianul (indiferent care au fost ratiunile acestei miscari) talentul sau managerial va readuce Cotidianul pe firmament.

babydac spunea...

@Dum-Dum
Sa nu uitam ca in pleiada "world-class" a caricaturistilor romani figureaza cu preeminenta si Nicolae Asciu, un mare artist, situat, cel putin in privinta modestiei, la cativa ani-lumina deasupra supercarifragilisticului "De vis" Grebu.

BANC MACABRU
Copyright ©2009 by Babydac®
Intrebat daca are o ultima dorinta inainte de patibulotinare, Traian Basecu raspunde ca ar dori, daca este posibil, sa fie lasat sa promulge un ultim decret prezidential.
—"Go ahead si promulge-l, numa' vezi sa nu stropesti patibulotina cu lapte", zice nerabdator patibularul de serviciu la patibulotina.
Traian Basecu da pe gat o sticla de whiskey, sa-si dreaga glasul, si promulga:
—"Patapievici sa traiasca, ca-i capu' la tara noastra!".
—"Asta-i tot?", intreaba nedumerit patibularul de serviciu la patibulotina.
Traian Basecu mai da pe gat o sticla de whiskey, isi mai dreage nitel glasul, si adauga: —"Ochei, si Levente sa traiasca, ca-i ca... continuare la: http://www.cascador.com/jocuri/patibulotina/

Dum-Dum spunea...

@babydac:
ai dreptate. si Nae Asciu are locul lui in Panteonul penitzelor, dar din pacate exista informatii infime despre el.

babydac spunea...

OK, deci s-o iau ca nu prea ti-a placut bancul? :)

Dum-Dum spunea...

Mi s-a parut mai important sa comentez un remember Nae Asciu decat parabola patibulara cu un personaj dezgustator. Dar, apreciez atitudinea ta ;)

babydac spunea...

Ai perfecta dreptate. Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare (era vorba de banc, si nu de personaje).