Arta între decatlon şi absurd

luni, 30 august 2010

desen de Rudi Schmückle


Criza, gargara şi minotaurul

miercuri, 25 august 2010

desen de Rudi Schmückle


JUP all graphic inclusive

luni, 23 august 2010



La Iaşi există un lup, Lucian Amarii, adică un JUP, jupânu' lui Super Costel şi al Confreriei Pisicilor Negre. Pe lângă aceste producţii ce i-au adus un renume, JUP se mai îndeletniceşte şi cu graphic design, ilustraţiile şi cu sursa de extaz Dum-Dum, adică, caricatura. Şi cum toate aceste fapte grafice trebuiau expuse într-o vitrină, unică şi vizibilă, JUP a găsit leacul virtual: un site, www.jup.ro, unde găsim de toate, de la Jup pentru jupâni.

Concluzii de Salon (fără paravan)

vineri, 20 august 2010

Galaţiul circumscris între ape, caniculă şi nimicnicia politică, şi-a permis un travaliu estetic din care s-a născut Salonul Naţional de Artă Satirică.

Dum-Dum: Cât de dramatic e să organizaţi un Salon al Satirei?
Florian Doru Crihană: Am avut de spart câteva ziduri sau şabloane, cum să le mai spun. Expoziţia a ieşit o amestecatură de caricaturi cu artă caricaturizată. Caricaturiştii nu pot trece la arta mare, iar artiştii profesionişti nu-şi pot exprima mesajele satirice în mod clar - sunt confuzi.

Dum-Dum: Plusuri?!
Florian Doru Crihană: S-a dovedit că autorii români cu zeci de premii internaţionale au o uşurinţă în exprimare şi îşi merită distincţiile. Publicul a acceptat însă prezenţa simultană pe simeze a celor două bresle. Dar pasionaţii de caricatură îi critică pe artişti, iar pasionaţii de arta mare îi critică pe caricaturişti. La mijloc mă aflu eu, luând palme de peste tot. Nu sunt foarte dureroase, gândindu-mă la viitor. Voi încerca prin metode mai dure să apropii cele două categorii de exprimare.

Dum-Dum: Minusuri?
Florian Doru Crihană: În privinţa lucrărilor de la această ediţie - mi-au plăcut multe. Am avut însă şi dezamăgiri. Unele caricaturi nu au stat deloc bine în rame, autorii respectivi vor fi lăsaţi să-şi continue activitatea de presă la ediţiile următoare - nu vor mai fi invitaţi. Nici unii artişti profesionişti nu vor mai fi invitaţi pentru că sunt departe de ceea ce vreau eu să am în expoziţie.

Dum-Dum: Ce va urma?
Florian Doru Crihană: "Caricatura" s-a vândut, "arta" - nu. La asta mă voi gândi foarte bine. Ştiu ce am de făcut.
Totul e să am în continuare încrederea filialei UAP Galaţi.


Carte poştală calcinată

miercuri, 18 august 2010

desen de Rudi Schmückle

Un trio vesel pentru triumful metastazelor

Zgomote & furii, forfote & penurii

luni, 16 august 2010


Cristian Marcu s-a decis să-şi strângă oastea de creioane, peniţe, linii, culori, pete, haşuri şi să dea o replică chipului schimonosit de zumzetul trivial al zilnicului silnic românesc. Nu e tratament cosmetic, ci o înfruntare a încruntării. Teatru va fi blogul său, personajele sunt alese dintre cei cocoţaţi pe muşuroiul de inepţii, eroi ai fleacurilor sinistre, evenimentele din circul cotidian îmbibat în arsenic kafkian îi vor oferi dramaturgia, iar spectatori, contemplativi sau interactivi, vom fi cu toţii. Reflectoarele palpită, scena-i pregătită, se mai aude un cântec, o iluzie suspicioasă cere un pahar cu vin, să-şi facă curaj şi să poarte noroc, cortina forfoteşte: it's coming soon...


Smoking comics

sâmbătă, 14 august 2010


Când îmi părăsesc Europa mea oltenească pentru un periplu prin zumzetul Bucureştilor o fac, în primul rând, pentru aventura livrescă: colind anticariatele & librăriile în căutarea unor relicve sau novitale ilustrate ce ştanţează pagini provenind din foste sau actuale colonii editoriale, visând să construiesc o invincibilă Bibliotecă din Alexandria via Calea Moşilor. Viscerul meu colector nu pulsează doar la vechi, ci şi la noutăţile afişate nonşalant şi gratuit pe tejgheaua librarilor, şi, să spulber evazivul, vă spun şi vouă, aleg , specialmente, din privire şi culeg manual o revistă lucioasă, mică şi dreptunghiulară, cu nume numeric vesperal, dar hai să numim cifra lunatecă, deci, 7 seri, care număr de număr, de ceva ani încoace (nu ştiu câţi, vă spun o poveste, nu un curs de cronologie evenimenţială), la o pagină oarecare, mereu alta, ca un gând plutitor, apare (tipărit, nu închipuit) un film (da, nu vă miraţi, are secvenţe, nu se mişcă în pagină, dar şi ochiul are muşchiul unui ecran), cu un personaj apocaliptic, ID: smokingcoolcat, ce trăieşte în reluare ipostaze decupate din carnavalul străzilor noastre, bucureştene, şlefuite cu roata zimţată.

De la una la alta, de la celuloză la realitate, într-o zi, mi-am dat întîlnire, la rondul lu’ Pache, cu Gepetto-ul personajului cabotin & felin (dar să precizăm că cei doi nu au o relaţie gen thriller ca în binecunoscuta poveste). Aşa apare în această pseudo Descriptio Dâmboviţae un personaj autentic, călare pe o bicicletă (cu cifru), frezat cazon plus ochelari parasolari, care se prezintă din scurt – Octav, şi nu oricare Octav, ci unul Ungurean(u), dotat cu fibră grafică. El pe şa, eu pe jos, caldarâmul e acelaşi, dăm din picioare amândoi până găsim o umbră, o masă, un chelner şcolit conform normelor marinăreşti şi apoi fiecare îşi deşartă tolba: eu cu cărţi desenate de alţii, Octav cu desenele lui aşezate, cuplate, mixate în două minimaliste, dar expansive, albume ce includ lumea zărită & amprentată de el. Întâlnisem duhul zurbagiu din hârtie, SmokingCoolCat, în pielea unui biciclist cu tentă scandinavă, Octav Ungureanu, ce avea ca arme fatale un carneţel cu foi veline, ca mărime frate mai mare cu o cutie de chibrituri, şi un pipernicit creion ce părea că va mai trăi cât beam un cico. Nu vă destăinui conţinutul ideatic al întâlnirii de la umbra rogojinei, un lucru e cert şi îmbietor: smokingcoolcat prizat comics dăunează grav abuliei. Pentru citirea prospectului şi eliberarea reţetei aici. Luaţi şi citiţi, nu ră(tă)ciţi!



Alexandru Lincu, stingere lină

joi, 12 august 2010


Alexandru Lincu (1 martie 1948 - 10 august 2010) şi-a contopit toate talentele şi s-a mutat într-o altă lume. Diplomat (fost consul al României la Madrid în perioada 1997-2001), traducător din literatura spaniolă şi latino-americană (cea mai cunoscută traducere fiind Sclava Isaura de Bernardo Guimaraes, Ed. Univers, Bucureşti, 1989), scriitor (“Dincolo de orizont” – poezii, “Taina burlacilor” – povestiri şi schiţe umoristice, romanul “Inorogul de jad”), Alexandru Lincu a fost şi caricaturist, verva sa ludică contrastând cu linia discretă a desenului.
A debutat în revista
Amfiteatru în 1966, deschizând un drum editorial ce i-a absorbit caricaturile în paginile unor publicaţii precum Urzica, Flacăra, Perpetuum Comic, România Literară, Adevărul sau în ziarul românilor din Spania, Român în lume. A participat la numeroase Saloane şi competiţii naţionale şi internaţionale, iar un ultim proiect de anvergură a fost expoziţia personală "D'ale românilor" organizată de ICR Madrid în primăvara 2008. Acum, creioanele sale au tăcut...


(lucrare apărută în almanahul Perpetuum Comic, 1982)


(lucrare participantă la ediţia a 7a Tabriz International Cartoon Contest - Solidarity)



(desen din competiţia "ŽIKIŠON" 2006)

Plus & puls la Salonul Naţional de Artă Satirică la Galaţi

sâmbătă, 7 august 2010

Numărul 3 din ediţia specială a buletinului informativ dedicat Salonului Naţional de Artă Satirică se axează pe o radiografiere a impactului la publicul vizitator, cu multiple sale faţete, de la un simplu contemplativ la pătimaşul colecţionar, nu este ocolit nici barometrul comercial, câteva date despre box-office-ul Salonului indicând o deplasare efervescentă, firească în contextul istoriei evenimentelor expoziţionale gălăţene din ultimii 10 ani, a interesului publicului pentru a păstra arta satirică, în forma ei originală sau print.

EDITIE SPECIALA3

Alte repere gălăţene...

luni, 2 august 2010


Salonul Naţional de Artă Satirică de la Galaţi continuă să-şi expună opera comică, pe lângă simeze existând şi rafturi cu giumbuşlucuri editoriale: un minimalist, dar elegant, pliant-catalog expoziţional, o serie de buletine informative, un hronic al acestui eveniment, bine închegat de Florian Doru Crihană, şi o serie de cărţi poştale cu numeroase lucrări ce aparţin expoziţiei. Toate acestea reprezintă reperele unei calităţi organizatorice, cât şi o sursă de istorie şi cultură vizuală a caricaturii româneşti actuale.

EDITIE SPECIALA2