Ciosu - prezentare în Cartoon Gallery

duminică, 27 mai 2012




Căutând informaţii pe net despre un anumit caricaturist, am dat peste site-ul Cartoon Gallery. Prezentarea aerisită, diversitatea meniului, galeria în sine mi-au atras imediat atenţia. Acest prim magnetism vizual a fost dublat de informaţia imagistică expusă pe platforma on-line, iar subtitlul «european cartoon gallery» mi-a compus ideea unei posibile colaborări. Aşa am intrat în corespondenţă cu cel care a organizat & etajat şi administrează acest site, graficianul slovac Karol Čizmazia. Propunerea mea de a colabora cu prezentări ale unor importanţi caricaturişti români a fost acceptată cu entuziasm, iar pagina dedicată lui Constantin Ciosu reprezintă debutul acestei colaborări şi a unei alipiri româneşti la estetica graficii satirice europene.

Doru Axinte - suvenir din Croaţia

joi, 24 mai 2012

Salonul Internaţional de la Zagreb, unde caricaturiştii români au o tradiţie în developarea premiilor, ajuns la a 17-a ediţie, a propus pentru competiţia ironicelor creioane o tematică turistică. Subiect ce a îmbiat la o extragere hazlie din aglomeraţia fictivelor, dar probabile,  peripeţii de vacanţă. Doru Axinte a magnetizat o asemenea împrejurare, reuşind să obţină o menţiune specială.

Doru Axinte
Special Mention
17th International Cartoon Exhibition
Zagreb
(Croatia)

Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană: „Umor cum-se-cade”

luni, 21 mai 2012


      Cunoscuţii plasticieni gălăţeni Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană au expus pentru a patra oară împreună la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”. Lucrările lor de pictură cu caracter umoristic, reunite sub genericul „Umor cum-se-cade”, sunt de dată recentă şi pun în evidenţă existenţa a două stiluri total diferite, unitare ca realizare artistică pentru fiecare autor, în care satira, ironia şi umorul creează privitorului o stare de bună dispoziţie, îl relaxează şi îl tonifică. Nicolae Einhorn, prin ceea ce aşterne pe hârtie, este un expresionist, uneori, uşor naiv, în timp ce Florian Doru Crihană aminteşte de pictura renascentistă prin modul de tratare a subiectelor, prin atenţia pe care o acordă detaliilor şi prin lucrul făcut cu pasiunea unui adevărat orfevru.
        
Personajele lui Nicolae Einhorn din cele 49 de lucrări alcătuiesc o paletă largă de caractere, autorul dovedindu-se a fi în primul rând un bun moralist, care foloseşte satira, ironia şi umorul pentru a pune în lumină latura urâtă a fiinţei umane, dar şi ceea ce aceasta are nobil şi înălţător. Unele lucrări, în care apar animale şi insecte, sunt adevărate fabule vizuale. În imagini clare, convingătoare, artistul se referă la nestatornicie, absenţa prieteniei, aroganţă, credulitate, duşmănie, brutalitate, relaţii familiale, ignoranţă, dorinţe sexuale neîmplinite, nerespectarea higienei corporale, lipsa protecţiei animalelor, lipsa dialogului între parteneri, obedienţă etc. („Rânjet”, „Manşonul”, „Oglindă, oglinjoară”, „Portrete omonime”, „Bruta”, „Dispută brutală”, „Relaţie familială”, „Vis femeiesc”, „Univers feminin”, „Pliscul mic”, „Scriitorul” ş.a.). În acelaşi timp facem cunoştinţă cu subiecte în care este exprimată prietenia strânsă dintre om şi animal” („Suflete conjugate”), compasiunea („Căţelul şi şoarecele”, „Omul străzii”), afecţiunea („Zdreanţă”). Totodată, artistul se opreşte şi asupra unor personalităţi ale vieţii culturale româneşti, reliefându-le inteligenţa în crearea umorului (actorul Ion Lucian, caricaturistul Florian Doru Crihană, realizatorul de emisiuni la TV Cultural, Marius Constantinescu). Nicolae Einhorn este un excelent desenator, iar cromatica este vioaie şi expresivă. Adesea apelează la contrastul cald-rece sau modulează pigmentul în subtile acorduri coloristice.

       Tablourile lui Florian Crihană, 20 la număr, fac parte din ciclul „Broderii de Bruges”, cu care artistul urmează să deschidă o expoziţie personală la o galerie  din oraşul Bruges, capitala provinciei Flandra de Vest, regiunea Flandra din Belgia. Având o comandă din partea administraţiei acestui oraş, aşa cum a procedat şi în cazul expoziţiilor „Veneţia” şi „Titanic”, Crihană a întreprins o documentare serioasă asupra istoriei şi vieţii economice şi culturale a oraşului Bruges şi a creat scene în care specificul local apare cu pregnanţă, iar scenele umoristice imaginate declanşează zâmbetul, râsul, starea de bună dispoziţie. Cum localitatea respectivă este cunoscută prin faimoasele dantele de aici, considerate printre cele mai fine din lume, caricaturistul a abordat această temă, realizând compoziţii pictate într-o claviatură de griuri colorate de mare subtilitate. În tablourile lui, dantelele de Bruges le întâlnim în componenţa roţilor de bicicletă („Bicicleta”), a plaselor pescăreşti (”Pescarii”), în cozile arcuite ale păunilor („Păunul”), în celula deţinutului imobilizat pe un scaun cu o mare greutate metalică legată de picior (”Bila”), în gulerul îmbrăcămintei şi în borul pălăriei lui Don Quijote („Don Quijote”). Ele folosesc la bandajarea urechii tăiate a lui Vincent van Gogh (”Vincent”); pe câmp cresc flori cu corole de dantelă („Câmp de flori). De la un incendiu produs la Beffroi, o construcţie cu 336 de trepte, de la înălţimea căreia se poate admira imaginea panoramică a oraşului, se ridică nori de fum în formă de dantelă. 
Covorul întins la intrarea în Basilica din Bruges, despre care legenda spune că păstrează un flacon cu Sfântul Sânge al lui Iisus Hristos, este tot din dantelă. Acest element este de nelipsit şi din alte tablouri: „Masa”, „Acele”, „Aparatul de fotografiat”, „Bere belgiană”, „Poarta”, „Podul”, „Casa dantelăresei”, „Lebedele”. Impresionează şi în această expoziţie modul cum construieşte Florian Doru Crihană imaginile, factura renascentistă a acestora, reliefarea detaliilor cu o minuţie foarte greu de realizat, mai ales când este vorba de arhitectura specifică a edificiilor de aici. Toate elementele tablourilor sunt configurate cu claritate, culoarea este subordonată unui desen riguros, executat cu precizie şi mare răbdare. Umorul ne face să zâmbim sau să facem asociaţii care îndeamnă la gândire.
     Alcătuind un tandem deja cunoscut (ei au expus împreună şi la Tecuci), Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană, doi dintre cei mai activi membri ai Filialei Galaţi a U.A.P.R., au oferit şi de această dată iubitorilor de artă o expoziţie bogată, interesantă, pe cât de incitantă, pe atât de educativă.
                                                                                    Corneliu Stoica


      

Caricatura de presă între pereţi

vineri, 18 mai 2012

Despre presa românească, cea dezmembrată de înşişi inepţii ei conducători, directori & directoraşi ce-ar fi capabili să falimenteze şi sapa de lemn, aş fi vrut să nu scriu vreodată ceva. Din silă. Dar s-a ivit un mic eveniment, reflectat minimalist în presa prea ocupată de chiloţării cu anonimi mondeni sau cu suave gângureli politice. Evenimentul impulsionant este expoziţia de caricaturi de presă a renumitului KAL, caricaturistul-editorialist al revistei "The Economist", afişată pe simezele Muzeului Naţional de Artă Contemporană (Muzeu ce anul trecut n-a fost în stare să continue Muzeul Benzii Desenate, oferit la cheie de ICR prin EUNIC şi de pătimaşi colecţionari). 

Romeo Răileanu, Costel Pătrăşcan, Leonte Năstase, KAL, Radu Julian, Terente Şerban


Vernisajul, organizat sub amprenta forte a Ambasadei Americane, a prilejuit o întâlnire între Kevin Kallaugher alias KAL şi câţiva caricaturişti de presă români, mulţi exilaţi din front-page-ul publicaţiilor care se mai îndură să-i menţină pe ştatele de plată. Utilitatea acestei întâlniri au depistat-o participanţii, pentru mine e imperceptibilă, eu rămân cu iluzia că într-o bună zi, liniile satirice ale lui Terente, zeflemeaua acidă a lui Pătrăşcan, chipurile înnodate şi deznodate zămislite de creioanele ludice ale lui Julian, Leonte sau Romeo Răileanu vor fi în prim-plan, pe prima pagină, expuse mari, acoperind cuvintele inutile despre nimic. Şi mi-e dor de Cristian Marcu şi estetica lui grafică sarcastică neînţeleasă de Marius Tucă.

PS: pentru cei doritori de-o reflectare sobră, neciobită de subiectivismul dum-dum, vă invit să citiţi despre eveniment aici & aici.

Întâlnire cu Toni Avram

duminică, 13 mai 2012


Vineri seara, în florarul 11, grăbit, pulverizam asfaltul bulevardului Magheru, când, în dreptul galeriei Simeza, privirea mi se lipeşte de afişul actualei expoziţii. Anunţ-enunţ pentru un triptic plastic pe simeze (gravură - sculptură - artă digitală). Numele din mijloc îmi pare cunoscut, întâlnit de zeci de ori în răsfoirile mele prin arhiva revistei UrzicaToni Avram - sculptură stătea tipărit în zona medie a afişului. Mă întreb, descumpănit, dacă sculptorul e acelaşi cu graficianul satiric. Mă opresc din statutul de fugar pe asfalt şi intru în galerie. Pe Discovery Channel am văzut cum ochii vulturilor funcţionează ca un scanner performant până îşi depistează prada la o rezoluţie infimă. Mă simţeam un vultur. Nu  ştiam cum arată Toni Avram. Sunt trei bărbaţi pe fotolii, vorbesc între ei în opinii tranşante. Îi întrerup şi întreb cine e Toni Avram. Mi se indică persoana din fotoliul din mijloc. Iarăşi zona mediană. O privire albastră mă măsoară frontal cu surprindere. Caricaturistul?!, îl întreb nonşalant. Răspunsul vine simplu, rostit rotund, cu bărbia spre înălţimea unui trecut glorios: Da! A urmat o discuţie, despicată în două zile, înlănţuind, efervescent,  poveşti familiale, de armată, de atelier, despre Nicolae Claudiu şi Punct Grup, despre Oblio şi Ion Iliescu din perioada lui ieşeană, despre exil - o Elveţie temporară, despre un Paris şi vesel, şi moderat, despre politichie şi iluziile anilor '90. Amănuntele vor intra în paginile unei Istorii a caricaturii româneşti ce se va naşte cândva. Până atunci păstrez într-o ramă afectivă imaginea unui om cu ochii albaştri ce plonja în propriul trecut cu aceeaşi frenezie şi îndârjire cu care şi-a excavat treptele vieţii.





Salonul Naţional de grafică satirică

luni, 7 mai 2012


A XVI-a ediţie a Salonului naţional de grafică satirică şi-a inaugurat simezele, expoziţia cuprinzând lucrările a 29 de graficieni satirici şi ilustratori de carte, privitorii fiind invitaţi să viziteze Salonul între 7-19 mai la Galeria "Orizont" din Bucureşti.