Despre presa românească, cea dezmembrată de înşişi inepţii ei conducători, directori & directoraşi ce-ar fi capabili să falimenteze şi sapa de lemn, aş fi vrut să nu scriu vreodată ceva. Din silă. Dar s-a ivit un mic eveniment, reflectat minimalist în presa prea ocupată de chiloţării cu anonimi mondeni sau cu suave gângureli politice. Evenimentul impulsionant este expoziţia de caricaturi de presă a renumitului KAL, caricaturistul-editorialist al revistei "The Economist", afişată pe simezele Muzeului Naţional de Artă Contemporană (Muzeu ce anul trecut n-a fost în stare să continue Muzeul Benzii Desenate, oferit la cheie de ICR prin EUNIC şi de pătimaşi colecţionari).
Romeo Răileanu, Costel Pătrăşcan, Leonte Năstase, KAL, Radu Julian, Terente Şerban
Vernisajul, organizat sub amprenta forte a Ambasadei Americane, a prilejuit o întâlnire între Kevin Kallaugher alias KAL şi câţiva caricaturişti de presă români, mulţi exilaţi din front-page-ul publicaţiilor care se mai îndură să-i menţină pe ştatele de plată. Utilitatea acestei întâlniri au depistat-o participanţii, pentru mine e imperceptibilă, eu rămân cu iluzia că într-o bună zi, liniile satirice ale lui Terente, zeflemeaua acidă a lui Pătrăşcan, chipurile înnodate şi deznodate zămislite de creioanele ludice ale lui Julian, Leonte sau Romeo Răileanu vor fi în prim-plan, pe prima pagină, expuse mari, acoperind cuvintele inutile despre nimic. Şi mi-e dor de Cristian Marcu şi estetica lui grafică sarcastică neînţeleasă de Marius Tucă.
.gif)
