Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană: „Umor cum-se-cade”

      Cunoscuţii plasticieni gălăţeni Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană au expus pentru a patra oară împreună la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”. Lucrările lor de pictură cu caracter umoristic, reunite sub genericul „Umor cum-se-cade”, sunt de dată recentă şi pun în evidenţă existenţa a două stiluri total diferite, unitare ca realizare artistică pentru fiecare autor, în care satira, ironia şi umorul creează privitorului o stare de bună dispoziţie, îl relaxează şi îl tonifică. Nicolae Einhorn, prin ceea ce aşterne pe hârtie, este un expresionist, uneori, uşor naiv, în timp ce Florian Doru Crihană aminteşte de pictura renascentistă prin modul de tratare a subiectelor, prin atenţia pe care o acordă detaliilor şi prin lucrul făcut cu pasiunea unui adevărat orfevru.

        

Personajele lui Nicolae Einhorn din cele 49 de lucrări alcătuiesc o paletă largă de caractere, autorul dovedindu-se a fi în primul rând un bun moralist, care foloseşte satira, ironia şi umorul pentru a pune în lumină latura urâtă a fiinţei umane, dar şi ceea ce aceasta are nobil şi înălţător. Unele lucrări, în care apar animale şi insecte, sunt adevărate fabule vizuale. În imagini clare, convingătoare, artistul se referă la nestatornicie, absenţa prieteniei, aroganţă, credulitate, duşmănie, brutalitate, relaţii familiale, ignoranţă, dorinţe sexuale neîmplinite, nerespectarea higienei corporale, lipsa protecţiei animalelor, lipsa dialogului între parteneri, obedienţă etc. („Rânjet”, „Manşonul”, „Oglindă, oglinjoară”, „Portrete omonime”, „Bruta”, „Dispută brutală”, „Relaţie familială”, „Vis femeiesc”, „Univers feminin”, „Pliscul mic”, „Scriitorul” ş.a.). În acelaşi timp facem cunoştinţă cu subiecte în care este exprimată prietenia strânsă dintre om şi animal” („Suflete conjugate”), compasiunea („Căţelul şi şoarecele”, „Omul străzii”), afecţiunea („Zdreanţă”). Totodată, artistul se opreşte şi asupra unor personalităţi ale vieţii culturale româneşti, reliefându-le inteligenţa în crearea umorului (actorul Ion Lucian, caricaturistul Florian Doru Crihană, realizatorul de emisiuni la TV Cultural, Marius Constantinescu). Nicolae Einhorn este un excelent desenator, iar cromatica este vioaie şi expresivă. Adesea apelează la contrastul cald-rece sau modulează pigmentul în subtile acorduri coloristice.

       Tablourile lui Florian Crihană, 20 la număr, fac parte din ciclul „Broderii de Bruges”, cu care artistul urmează să deschidă o expoziţie personală la o galerie  din oraşul Bruges, capitala provinciei Flandra de Vest, regiunea Flandra din Belgia. Având o comandă din partea administraţiei acestui oraş, aşa cum a procedat şi în cazul expoziţiilor „Veneţia” şi „Titanic”, Crihană a întreprins o documentare serioasă asupra istoriei şi vieţii economice şi culturale a oraşului Bruges şi a creat scene în care specificul local apare cu pregnanţă, iar scenele umoristice imaginate declanşează zâmbetul, râsul, starea de bună dispoziţie. Cum localitatea respectivă este cunoscută prin faimoasele dantele de aici, considerate printre cele mai fine din lume, caricaturistul a abordat această temă, realizând compoziţii pictate într-o claviatură de griuri colorate de mare subtilitate. În tablourile lui, dantelele de Bruges le întâlnim în componenţa roţilor de bicicletă („Bicicleta”), a plaselor pescăreşti (”Pescarii”), în cozile arcuite ale păunilor („Păunul”), în celula deţinutului imobilizat pe un scaun cu o mare greutate metalică legată de picior (”Bila”), în gulerul îmbrăcămintei şi în borul pălăriei lui Don Quijote („Don Quijote”). Ele folosesc la bandajarea urechii tăiate a lui Vincent van Gogh (”Vincent”); pe câmp cresc flori cu corole de dantelă („Câmp de flori). De la un incendiu produs la Beffroi, o construcţie cu 336 de trepte, de la înălţimea căreia se poate admira imaginea panoramică a oraşului, se ridică nori de fum în formă de dantelă. 

Covorul întins la intrarea în Basilica din Bruges, despre care legenda spune că păstrează un flacon cu Sfântul Sânge al lui Iisus Hristos, este tot din dantelă. Acest element este de nelipsit şi din alte tablouri: „Masa”, „Acele”, „Aparatul de fotografiat”, „Bere belgiană”, „Poarta”, „Podul”, „Casa dantelăresei”, „Lebedele”. Impresionează şi în această expoziţie modul cum construieşte Florian Doru Crihană imaginile, factura renascentistă a acestora, reliefarea detaliilor cu o minuţie foarte greu de realizat, mai ales când este vorba de arhitectura specifică a edificiilor de aici. Toate elementele tablourilor sunt configurate cu claritate, culoarea este subordonată unui desen riguros, executat cu precizie şi mare răbdare. Umorul ne face să zâmbim sau să facem asociaţii care îndeamnă la gândire.

     Alcătuind un tandem deja cunoscut (ei au expus împreună şi la Tecuci), Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană, doi dintre cei mai activi membri ai Filialei Galaţi a U.A.P.R., au oferit şi de această dată iubitorilor de artă o expoziţie bogată, interesantă, pe cât de incitantă, pe atât de educativă.

                                                                                    Corneliu Stoica