Profil plastic: Marian Şerban

Marian Şerban este un nume care a început să se audă tot mai sonor în lumea caricaturiştilor. Lucrează în mod constant, se exprimă convingător, participă la expoziţii de grup, trimite lucrări la concursurile naţionale şi internaţionale de grafică satirică. Alături de acuarelă, tempera, desen în peniţă, cultivă de câtva timp şi pictura umoristică în ulei. Recunoaşte că în această ultimă tehnică modelul îi este Florian Doru Crihană, care l-a ajutat de altfel foarte mult în afirmarea şi evoluţia sa, dar nu vrea să rămână doar sub influenţa acestuia, ci caută prin ceea ce creează să-şi găsească timbrul propriu, să fie el însuşi. Marian Şerban este legat prin obârşie de meleagurile gălăţene. S-a născut în comuna Iveşti, la 3 iunie 1959. Este absolvent al Universităţii „Dunărea de Jos”, Facultatea de Metalurgie, specialitatea Turnătorie, promoţia 1989. Încă din timpul şcolii gimnaziale a fost preocupat de desen. Îl atrăgea revistele franţuzeşti cu benzi desenate, pe care le parcurgea cu atenţie şi încerca, în exerciţiile sale, să-i imite pe graficienii acestora. În paralel, alcătuia el singur, e drept destul de naive, cicluri cu desene din viaţa de toate zilele sau ca ecouri ale unor lecturi. În timpul anilor de liceu şi apoi ca student a trecut şi la folosirea tehnicii în ulei. A simţit nevoia unui îndrumător pe drumul artei şi atunci a urmat cursurile Şcolii de Arte din Galaţi, unde a studiat cu pictorul Eugen Holban. Caricatura şi pictura satirică au început să-l capteze în aşa măsură încât li s-a dedicat cu generozitate.

În anul 2000 a debutat cu desene satirice în cotidianul gălăţean „Viaţa liberă”, în paginile căruia publică de atunci cu regularitate. Din 2002, la îndemnul lui Florian Doru Crihană, a început să trimtă lucrări şi la competiţiile de profil cu caracter naţional şi internaţional. Recunoaşterea juriilor i-au adus satisfacţii: Premiul III la Festivalul Internaţional „Constantin Tănase” de la Vaslui (2004), la Festivalul Naţional de Caricatură de la Gura Humorului (2006) şi la Festivalul Internaţional de Caricatură de la Urziceni (2007); Premiul Special la Festivalul de Umor „Mărul de Aur” de la Bistriţa (2007). La ultimile două festivaluri de la Bistriţa şi Urziceni, din 2008, a fost răsplătit cu menţiuni. În acelaşi timp şi-a organizat două expoziţii personale la Galeria „Umor la etaj” din cadrul redacţiei ziarului „Viaţa liberă” în 2004 şi 2008. Acum pregăteşte o nouă manifestare personală.

Atent la realitatea politico-socială, economică şi culturală din România, a mediului în care ne mişcăm, Marian Şerban abordează în creaţia sa satirică subiecte care să stârnească hazul, să descreţească frunţile semenilor sau prin care să ia atitudine faţă de răutăţile şi nedreptăţile care persistă, care împietează progresul şi mersul înainte. „Temele abordate, fie politice, fie sociale, ne spunea artistul într-un dialog avut recent, pot să amuze, să provoace râsul numai dacă sunt bine executate şi dacă poanta este inteligent exprimată. Este adevărat că pot fi şi teme în care mesajul să primeze iar împreună cu poanta să genereze un subiect mai suprarealist, care nu urmăreşte să genereze atât hazul, cât mai degrabă să îndemne la meditaţie, la reflecţie. Personal, în caricatura de presă prefer subiectele, sociale sau politice, care să declanşeze hazul, să bine dispună, să înveselească, în timp ce pentru expoziţii prefer să abordez teme ironice care îndeamnă mai mult la reflecţie”. Înţelegem astfel de ce Marian Şerban în desenele publicate în presă este mai incisiv, mai coroziv, iar în lucrările prezentate în expoziţii este mai liric, mai blajin, situaţiile şi atmosfera compoziţiilor sale converg către o stare poetică meditativă. Personajele create de el, gonflabile, greoaie, cu proporţii şi volume exagerate, nu alunecă în grotesc, ci dimpotrivă, sunt simpatice, aduc pe buze un surâs suav. Culorile din gama griurilor îl ajută să exprime mai bine atmosfera austeră a unor compoziţii, iar pentru a rămâne în notă optimistă el apelează la o cromatică pastelată, mai vioaie. Pe simezele galeriilor în care a expus, au reţinut atenţia prin echilibrul compoziţional, prin claritatea desenului şi cromaticii, prin umorul exprimat cu fineţe, lucrările pe teme ecologice, cele în care abordează sărăcia emisiunilor culturale şi educative din programele posturilor noastre de televiziune, nerecunoaşterea de către contemporani a meritelor şi aruncarea în uitare a unor personalităţi din domeniul sportului, culturii, armatei, sau acelea în care motivele comice sunt plăsmuiri cu tâlcuri mai profunde, ce dau de gândit.

Marian Şerban se află deja la vârsta maturităţii biologice. Chiar dacă el s-a manifestat public în caricatură mai târziu, maturitatea artistică de care dă dovadă îl va conduce, cu siguranţă, la realizări care să-i facă cinste şi care să se adauge în rândul celor mai bune acumulări ale graficii satirice contemporane româneşti.

Corneliu Stoica