Timişoara, evadarea din troacă

Timişoara - oraşul florilor, oraşul parcurilor, oraşul grădinilor, mica Viena sau orice supranume ar mai exista - şi-a propus o salubrizare a mentalităţilor care acaparează blazonul local (şi expandat naţional). Caricaturistul Radu Cleţiu, direct implicat, ca un berbece de luptă, în acest proiect cu trup satiric, cap moralizator şi coarne combative, descrie sursele de umor şi amar şi extensiile lor:

...Porc, purcel, purcea, purcică...

În oraş au apărut panouri publicitare cu nesimţiţi caricaturizaţi cu capete de porc de către caricaturistul Radu Cleţiu-Clear. Viceprimarul Adrian Orza, cel care a iniţiat campania ţine neapărat să prezinte realitatea aşa cum este...porcine, nu purceluşi, nu pet-uri bune de mângâiat, ci personaje numai bune de luat la palme şi la frăgezit bărbiile duble. Aceste personaje au ca sursă de inspiraţie omul ,,nou,, parvenit, de tipul personajului cunoscut şi invitat permanent al rubricii şi a multor altor locuri mediatice fosilizate, caricaturalul maestru ParastAs. Asemenea paraziţi sociali nu au nobleţea necesară pentru a fi confundaţi cu simpaticele animăluţe de companie care sunt porcuşorii pitici africani sau chiar mangaliţa.

Faptul că te-ai născut sau nu în Timişoara nu contează în viziunea acestei campanii. Primează devenirea ta, schimbarea atitudinii, dacă am avea cumva o pereche de ochelari miraculoşi am putea vedea cum cetăţenii oraşului apar într-o continuuă transformare, unii spre fiinţe responsabile, cetăţeni europeni, alţii înspre animalizare, din aceea care poate cuprinde p,oricine dacă ne lăsăm influenţaţi de spiritul de turmă.

Fără nici o rezervă porcul a devenit în multe locuri din lume animal de companie. În societatea noastră care promovează nonvaloarea porcul deţine el însuşi animăluţe de companie, unii chiar fiinţe umane nevinovate.

Uite aşa continuînd versurile din titlu...Jan, Jănel, Jănea, Jănică, vreau să atrag atenţia celor care privesc panurile acestei campanii că nu intenţionez să descalific porcul ca animal de companie şi de asemenea că omul, dacă este om, nu trebuie să dea senzaţie de asemănare cu pet-urile, prin comportament.

Un filozof contemporan definea cultura ca ,,un şir coerent de răspunsuri pe care societatea le poate da întrebărilor puse de membrii acelei societăţi,, observaţia mergea mai departe şi specific societăţii actuale este faptul, mai îngrijorător că s-a ajuns într-acolo încât individul nu mai este în stare nici să formuleze acele întrebări, sănătoase în esenţă, de aceea trebuia să găsesc o cale în care întrebarea şi răspunsul să fie împachetate împreună. Panoul pachet surpriză este caricatura care nu se vrea un tratament cu analgezic ci o operaţie de extirpare a unei cangrene. Organul bunului simţ sper să fie salvat astfel...azi în Timişoara, mâine...unde o mai fi nevoie.

Radu Cleţiu

Arta între decatlon şi absurd

desen de Rudi Schmückle

Criza, gargara şi minotaurul

desen de Rudi Schmückle

JUP all graphic inclusive

La Iaşi există un lup, Lucian Amarii, adică un JUP, jupânu' lui Super Costel şi al Confreriei Pisicilor Negre. Pe lângă aceste producţii ce i-au adus un renume, JUP se mai îndeletniceşte şi cu graphic design, ilustraţiile şi cu sursa de extaz Dum-Dum, adică, caricatura. Şi cum toate aceste fapte grafice trebuiau expuse într-o vitrină, unică şi vizibilă, JUP a găsit leacul virtual: un site, www.jup.ro, unde găsim de toate, de la Jup pentru jupâni.

Concluzii de Salon (fără paravan)

Galaţiul circumscris între ape, caniculă şi nimicnicia politică, şi-a permis un travaliu estetic din care s-a născut Salonul Naţional de Artă Satirică.

Dum-Dum: Cât de dramatic e să organizaţi un Salon al Satirei?
Florian Doru Crihană: Am avut de spart câteva ziduri sau şabloane, cum să le mai spun. Expoziţia a ieşit o amestecatură de caricaturi cu artă caricaturizată. Caricaturiştii nu pot trece la arta mare, iar artiştii profesionişti nu-şi pot exprima mesajele satirice în mod clar - sunt confuzi.

Dum-Dum: Plusuri?!
Florian Doru Crihană: S-a dovedit că autorii români cu zeci de premii internaţionale au o uşurinţă în exprimare şi îşi merită distincţiile. Publicul a acceptat însă prezenţa simultană pe simeze a celor două bresle. Dar pasionaţii de caricatură îi critică pe artişti, iar pasionaţii de arta mare îi critică pe caricaturişti. La mijloc mă aflu eu, luând palme de peste tot. Nu sunt foarte dureroase, gândindu-mă la viitor. Voi încerca prin metode mai dure să apropii cele două categorii de exprimare.

Dum-Dum: Minusuri?
Florian Doru Crihană: În privinţa lucrărilor de la această ediţie - mi-au plăcut multe. Am avut însă şi dezamăgiri. Unele caricaturi nu au stat deloc bine în rame, autorii respectivi vor fi lăsaţi să-şi continue activitatea de presă la ediţiile următoare - nu vor mai fi invitaţi. Nici unii artişti profesionişti nu vor mai fi invitaţi pentru că sunt departe de ceea ce vreau eu să am în expoziţie.

Dum-Dum: Ce va urma?
Florian Doru Crihană: "Caricatura" s-a vândut, "arta" - nu. La asta mă voi gândi foarte bine. Ştiu ce am de făcut. Totul e să am în continuare încrederea filialei UAP Galaţi.

EDITIE SPECIALA4

Carte poştală calcinată

desen de Rudi Schmückle

Un trio vesel pentru triumful metastazelor

Zgomote & furii, forfote & penurii

Cristian Marcu s-a decis să-şi strângă oastea de creioane, peniţe, linii, culori, pete, haşuri şi să dea o replică chipului schimonosit de zumzetul trivial al zilnicului silnic românesc. Nu e tratament cosmetic, ci o înfruntare a încruntării. Teatru va fi blogul său, personajele sunt alese dintre cei cocoţaţi pe muşuroiul de inepţii, eroi ai fleacurilor sinistre, evenimentele din circul cotidian îmbibat în arsenic kafkian îi vor oferi dramaturgia, iar spectatori, contemplativi sau interactivi, vom fi cu toţii. Reflectoarele palpită, scena-i pregătită, se mai aude un cântec, o iluzie suspicioasă cere un pahar cu vin, să-şi facă curaj şi să poarte noroc, cortina forfoteşte: it's coming soon...

Smoking comics

Când îmi părăsesc Europa mea oltenească pentru un periplu prin zumzetul Bucureştilor o fac, în primul rând, pentru aventura livrescă: colind anticariatele & librăriile în căutarea unor relicve sau novitale ilustrate ce ştanţează pagini provenind din foste sau actuale colonii editoriale, visând să construiesc o invincibilă Bibliotecă din Alexandria via Calea Moşilor. Viscerul meu colector nu pulsează doar la vechi, ci şi la noutăţile afişate nonşalant şi gratuit pe tejgheaua librarilor, şi, să spulber evazivul, vă spun şi vouă, aleg , specialmente, din privire şi culeg manual o revistă lucioasă, mică şi dreptunghiulară, cu nume numeric vesperal, dar hai să numim cifra lunatecă, deci, 7 seri, care număr de număr, de ceva ani încoace (nu ştiu câţi, vă spun o poveste, nu un curs de cronologie evenimenţială), la o pagină oarecare, mereu alta, ca un gând plutitor, apare (tipărit, nu închipuit) un film (da, nu vă miraţi, are secvenţe, nu se mişcă în pagină, dar şi ochiul are muşchiul unui ecran), cu un personaj apocaliptic, ID: smokingcoolcat, ce trăieşte în reluare ipostaze decupate din carnavalul străzilor noastre, bucureştene, şlefuite cu roata zimţată.

De la una la alta, de la celuloză la realitate, într-o zi, mi-am dat întîlnire, la rondul lu’ Pache, cu Gepetto-ul personajului cabotin & felin (dar să precizăm că cei doi nu au o relaţie gen thriller ca în binecunoscuta poveste). Aşa apare în această pseudo Descriptio Dâmboviţae un personaj autentic, călare pe o bicicletă (cu cifru), frezat cazon plus ochelari parasolari, care se prezintă din scurt – Octav, şi nu oricare Octav, ci unul Ungurean(u), dotat cu fibră grafică. El pe şa, eu pe jos, caldarâmul e acelaşi, dăm din picioare amândoi până găsim o umbră, o masă, un chelner şcolit conform normelor marinăreşti şi apoi fiecare îşi deşartă tolba: eu cu cărţi desenate de alţii, Octav cu desenele lui aşezate, cuplate, mixate în două minimaliste, dar expansive, albume ce includ lumea zărită & amprentată de el. Întâlnisem duhul zurbagiu din hârtie, SmokingCoolCat, în pielea unui biciclist cu tentă scandinavă, Octav Ungureanu, ce avea ca arme fatale un carneţel cu foi veline, ca mărime frate mai mare cu o cutie de chibrituri, şi un pipernicit creion ce părea că va mai trăi cât beam un cico. Nu vă destăinui conţinutul ideatic al întâlnirii de la umbra rogojinei, un lucru e cert şi îmbietor: smokingcoolcat prizat comics dăunează grav abuliei. Pentru citirea prospectului şi eliberarea reţetei aici. Luaţi şi citiţi, nu ră(tă)ciţi!

Alexandru Lincu, stingere lină

Alexandru Lincu (1 martie 1948 - 10 august 2010) şi-a contopit toate talentele şi s-a mutat într-o altă lume. Diplomat (fost consul al României la Madrid în perioada 1997-2001), traducător din literatura spaniolă şi latino-americană (cea mai cunoscută traducere fiind Sclava Isaura de Bernardo Guimaraes, Ed. Univers, Bucureşti, 1989), scriitor (“Dincolo de orizont” – poezii, “Taina burlacilor” – povestiri şi schiţe umoristice, romanul “Inorogul de jad”), Alexandru Lincu a fost şi caricaturist, verva sa ludică contrastând cu linia discretă a desenului.
A debutat în revista Amfiteatru în 1966, deschizând un drum editorial ce i-a absorbit caricaturile în paginile unor publicaţii precum Urzica, Flacăra, Perpetuum Comic, România Literară, Adevărul sau în ziarul românilor din Spania, Român în lume. A participat la numeroase Saloane şi competiţii naţionale şi internaţionale, iar un ultim proiect de anvergură a fost expoziţia personală "D'ale românilor" organizată de ICR Madrid în primăvara 2008. Acum, creioanele sale au tăcut...

(lucrare apărută în almanahul Perpetuum Comic, 1982)

(lucrare participantă la ediţia a 7a Tabriz International Cartoon Contest - Solidarity)



(desen din competiţia "ŽIKIŠON" 2006)

Plus & puls la Salonul Naţional de Artă Satirică la Galaţi

Numărul 3 din ediţia specială a buletinului informativ dedicat Salonului Naţional de Artă Satirică se axează pe o radiografiere a impactului la publicul vizitator, cu multiple sale faţete, de la un simplu contemplativ la pătimaşul colecţionar, nu este ocolit nici barometrul comercial, câteva date despre box-office-ul Salonului indicând o deplasare efervescentă, firească în contextul istoriei evenimentelor expoziţionale gălăţene din ultimii 10 ani, a interesului publicului pentru a păstra arta satirică, în forma ei originală sau print.

EDITIE SPECIALA3