Cunoscuţii
plasticieni gălăţeni Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană au expus pentru a
patra oară împreună la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”. Lucrările lor de
pictură cu caracter umoristic, reunite sub genericul „Umor cum-se-cade”, sunt
de dată recentă şi pun în evidenţă existenţa a două stiluri total diferite,
unitare ca realizare artistică pentru fiecare autor, în care satira, ironia şi
umorul creează privitorului o stare de bună dispoziţie, îl relaxează şi îl
tonifică. Nicolae Einhorn, prin ceea ce aşterne pe hârtie, este un expresionist,
uneori, uşor naiv, în timp ce Florian Doru Crihană aminteşte de pictura
renascentistă prin modul de tratare a subiectelor, prin atenţia pe care o
acordă detaliilor şi prin lucrul făcut cu pasiunea unui adevărat orfevru.
Personajele lui Nicolae Einhorn din cele 49 de lucrări alcătuiesc o
paletă largă de caractere, autorul dovedindu-se a fi în primul rând un bun
moralist, care foloseşte satira, ironia şi umorul pentru a pune în lumină
latura urâtă a fiinţei umane, dar şi ceea ce aceasta are nobil şi înălţător.
Unele lucrări, în care apar animale şi insecte, sunt adevărate fabule vizuale.
În imagini clare, convingătoare, artistul se referă la nestatornicie, absenţa
prieteniei, aroganţă, credulitate, duşmănie, brutalitate, relaţii familiale,
ignoranţă, dorinţe sexuale neîmplinite, nerespectarea higienei corporale, lipsa
protecţiei animalelor, lipsa dialogului între parteneri, obedienţă etc.
(„Rânjet”, „Manşonul”, „Oglindă, oglinjoară”, „Portrete omonime”, „Bruta”,
„Dispută brutală”, „Relaţie familială”, „Vis femeiesc”, „Univers feminin”,
„Pliscul mic”, „Scriitorul” ş.a.). În acelaşi timp facem cunoştinţă cu subiecte
în care este exprimată prietenia strânsă dintre om şi animal” („Suflete
conjugate”), compasiunea („Căţelul şi şoarecele”, „Omul străzii”), afecţiunea
(„Zdreanţă”). Totodată, artistul se opreşte şi asupra unor personalităţi ale
vieţii culturale româneşti, reliefându-le inteligenţa în crearea umorului
(actorul Ion Lucian, caricaturistul Florian Doru Crihană, realizatorul de
emisiuni la TV
Cultural , Marius Constantinescu).
Nicolae Einhorn este un excelent desenator, iar cromatica este vioaie şi
expresivă. Adesea apelează la contrastul cald-rece sau modulează pigmentul în
subtile acorduri coloristice.
Tablourile lui Florian Crihană, 20 la număr, fac parte din ciclul
„Broderii de Bruges”, cu care artistul urmează să deschidă o expoziţie
personală la o galerie din oraşul
Bruges, capitala provinciei Flandra de Vest, regiunea Flandra din Belgia. Având
o comandă din partea administraţiei acestui oraş, aşa cum a procedat şi în
cazul expoziţiilor „Veneţia” şi „Titanic”, Crihană a întreprins o documentare
serioasă asupra istoriei şi vieţii economice şi culturale a oraşului Bruges şi
a creat scene în care specificul local apare cu pregnanţă, iar scenele
umoristice imaginate declanşează zâmbetul, râsul, starea de bună dispoziţie. Cum
localitatea respectivă este cunoscută prin faimoasele dantele de aici,
considerate printre cele mai fine din lume, caricaturistul a abordat această
temă, realizând compoziţii pictate într-o claviatură de griuri colorate de mare
subtilitate. În tablourile lui, dantelele de Bruges le întâlnim în componenţa
roţilor de bicicletă („Bicicleta”), a plaselor pescăreşti (”Pescarii”), în
cozile arcuite ale păunilor („Păunul”), în celula deţinutului imobilizat pe un
scaun cu o mare greutate metalică legată de picior (”Bila”), în gulerul îmbrăcămintei
şi în borul pălăriei lui Don Quijote („Don Quijote”). Ele folosesc la
bandajarea urechii tăiate a lui Vincent van Gogh (”Vincent”); pe câmp cresc
flori cu corole de dantelă („Câmp de flori). De la un incendiu produs la Beffroi,
o construcţie cu 336 de trepte, de la înălţimea căreia se poate admira imaginea
panoramică a oraşului, se ridică nori de fum în formă de dantelă. 
Covorul
întins la intrarea în Basilica din Bruges, despre care legenda spune că
păstrează un flacon cu Sfântul Sânge al lui Iisus Hristos, este tot din
dantelă. Acest element este de nelipsit şi din alte tablouri: „Masa”, „Acele”,
„Aparatul de fotografiat”, „Bere belgiană”, „Poarta”, „Podul”, „Casa
dantelăresei”, „Lebedele”. Impresionează şi în această expoziţie modul cum construieşte
Florian Doru Crihană imaginile, factura renascentistă a acestora, reliefarea
detaliilor cu o minuţie foarte greu de realizat, mai ales când este vorba de
arhitectura specifică a edificiilor de aici. Toate elementele tablourilor sunt
configurate cu claritate, culoarea este subordonată unui desen riguros,
executat cu precizie şi mare răbdare. Umorul ne face să zâmbim sau să facem
asociaţii care îndeamnă la gândire.
Alcătuind un tandem deja cunoscut (ei au expus împreună şi la Tecuci ), Nicolae Einhorn şi Florian Doru Crihană, doi dintre cei mai activi
membri ai Filialei Galaţi a U.A.P.R., au oferit şi de această dată iubitorilor
de artă o expoziţie bogată, interesantă, pe cât de incitantă, pe atât de
educativă.
Corneliu Stoica
.gif)
