De bine...

caricatură de Cătălin Zaharia

Odinioară, când toate drumurile duceau la Roma, imperatorii romani îşi domoleau înfometaţii cu “panem et circum”. Acum, când toate drumurile mioritice duc într-o grotă, şi fiecare ceas bate miezul nopţii anunţând bezna extinsă ca o eczemă, marinelu’ vesel-ebrios / crocodil-lăcrimos, oferă cu pioşenie, hăhăhă, doar partea de circ decupată din primul slogan electoral al omenirii. Cu gesturi curbe şi idei vide, reforma lu’ Basescu s-a oprit doar la transformarea bunului-simţ în utopie, iar impostura a fost drapată, cu amplu zaiafet, în cel mai curat izvor termal de spălat boalele realităţii. Ce vedem cu toţii în alb & negru, tribul portocaliu vede în roz, ceea ce rastoarnă logica retinei şi a spectrului rogvaiv (rugăm comitetul Premiului Nobel să se sesizeze).
Cu toate aceste aspecte distrofice, românul nu pune mâna pe şiş, ci pe glumă – o creştină tehnică de autoapărare. Priviţi OMAGIUL* adus MARELULUI CÂRMACI al naufragiului românesc, şi să ne gândim cu speranţa, şlefuită unsuros de tinichigii cu doctorat şi servită la rece de chelneri, că atâta timp cât aeroporturile sunt încă funcţionale suntem la un minim salt temporal de civilizaţie.

*Proiect iniţiat de caricaturistul Nicolae Ioniţă

Caricatura la baionetă

Caricatura s-a născut pe timp de pace, dar prezenţa ei a fost mereu un motiv de mic război. Uneori, desantul propriu-zis al armatelor a captat din tranşee şi forţa desenului satiric, îmbinând istoria controversată a vieţii între umbră şi soare. Pe această temă, un istoric britanic specializat în caricatură, Mark Bryant, a recompus trecutul prin fapte de peniţe. Unul dintre volumele sale, "World War I in Cartoons" (Ed. Grub Street Publishing, London, 2007) este prezentat în numărul din noiembrie al revistei "Magazin istoric" de către criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, fiul celebrului caricaturist Silvan. Acest articol merită neapărat citit şi, eventual, completat de alte două referinţe despre istoricul britanic şi revigorările caricaturale postate pe site-ul CartoonBooksClub editat de Jan Oplinus (aici & aici).

Mag 1
Mag 1_0001
Mag 3

Mihai Boacă, un impresionist satiric

Humour a Gallarate, o competiţie eclectică a umorului grafic, aflată la ediţia a XVI-a, cu tema "arta modernă" a beneficiat şi de prezenţa unui caricaturist român în palmaresul său stufos. Clujeanul Mihai Boacă a redimensionat în trop satiric o capodoperă a zonei incipiente a artei moderne, iar menţiunea la Premiul "Cava" a fost un răsărit de bun augur.

Mihai Boacă
Mention
Premio "Cava"
Humour a Gallarate
(Italia)

In memoriam Adrian Păunescu

Adrian Păunescu s-a divizat în două emisfere: una emoţională, încarcată de frisoane şi îngeri, ca o repetabilă povară ce se rostogoleşte într-un cerc credicios, şi alta normativă, cu verbe şi atribute comasate într-un paşaport crispat prin care a trecut în viaţă. Fiecare din noi va alege pe ce emisferă îl va vizita de acum încolo pe omul trecut în umbra poeziei sale. Citind şi rememorând versurile lui Adrian Păunescu, vom deveni cărţi poştale între secundele din trecut şi cele din viitor (ceasuri de istorie culturală) sau avem alternativa respingerii, a uitării, a urii – o pedală ce merge în gol, fără identitatea unui drum.

Graficianul Cristian Marcu, cel care i-a ilustrat zeci de articole din paginile Jurnalului Naţional, printre care şi ultimile sale eseuri publicate în acelaşi ziar, aduce un omagiu grafic, torsionat ca o scară ce urcă la cer, cu speranţa reluării circuitului operei lui Adrian Păunescu într-o alta dimensiune, dublată de o înramare plastică, un însoţitor viu pentru o poezie vie.

O viaţă de carton

Prietenul SCC a inventat o jucărie pentru pesimişti, masochişti şi diversele categorii de amputaţi cu 25%: Boc în mărime naturală! Nu aveţi nevoie decât de un carton şi răbdare să-l ansamblaţi pe marele piticot, rupt în cot, plin de rahat pe bot. Apoi, stând faţă în faţă cu mica capodoperetă, doresc ca Pygmalionul din fiecare să aibă jubilaţii contondente. Şi nici o repriză de voodoo nu ar fi inoportună...