Cu toate aceste aspecte distrofice, românul nu pune mâna pe şiş, ci pe glumă – o creştină tehnică de autoapărare. Priviţi OMAGIUL* adus MARELULUI CÂRMACI al naufragiului românesc, şi să ne gândim cu speranţa, şlefuită unsuros de tinichigii cu doctorat şi servită la rece de chelneri, că atâta timp cât aeroporturile sunt încă funcţionale suntem la un minim salt temporal de civilizaţie.
De bine...
duminică, 28 noiembrie 2010
Cu toate aceste aspecte distrofice, românul nu pune mâna pe şiş, ci pe glumă – o creştină tehnică de autoapărare. Priviţi OMAGIUL* adus MARELULUI CÂRMACI al naufragiului românesc, şi să ne gândim cu speranţa, şlefuită unsuros de tinichigii cu doctorat şi servită la rece de chelneri, că atâta timp cât aeroporturile sunt încă funcţionale suntem la un minim salt temporal de civilizaţie.
Caricatura la baionetă
duminică, 21 noiembrie 2010
Caricatura s-a născut pe timp de pace, dar prezenţa ei a fost mereu un motiv de mic război. Uneori, desantul propriu-zis al armatelor a captat din tranşee şi forţa desenului satiric, îmbinând istoria controversată a vieţii între umbră şi soare. Pe această temă, un istoric britanic specializat în caricatură, Mark Bryant, a recompus trecutul prin fapte de peniţe. Unul dintre volumele sale, "World War I in Cartoons" (Ed. Grub Street Publishing, London, 2007) este prezentat în numărul din noiembrie al revistei "Magazin istoric" de către criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, fiul celebrului caricaturist Silvan. Acest articol merită neapărat citit şi, eventual, completat de alte două referinţe despre istoricul britanic şi revigorările caricaturale postate pe site-ul CartoonBooksClub editat de Jan Oplinus (aici & aici).
Mag 1
Mag 1_0001
Mag 3
Mihai Boacă, un impresionist satiric
marți, 9 noiembrie 2010
In memoriam Adrian Păunescu
duminică, 7 noiembrie 2010
Adrian Păunescu s-a divizat în două emisfere: una emoţională, încarcată de frisoane şi îngeri, ca o repetabilă povară ce se rostogoleşte într-un cerc credicios, şi alta normativă, cu verbe şi atribute comasate într-un paşaport crispat prin care a trecut în viaţă. Fiecare din noi va alege pe ce emisferă îl va vizita de acum încolo pe omul trecut în umbra poeziei sale. Citind şi rememorând versurile lui Adrian Păunescu, vom deveni cărţi poştale între secundele din trecut şi cele din viitor (ceasuri de istorie culturală) sau avem alternativa respingerii, a uitării, a urii – o pedală ce merge în gol, fără identitatea unui drum.
Graficianul Cristian Marcu, cel care i-a ilustrat zeci de articole din paginile Jurnalului Naţional, printre care şi ultimile sale eseuri publicate în acelaşi ziar, aduce un omagiu grafic, torsionat ca o scară ce urcă la cer, cu speranţa reluării circuitului operei lui Adrian Păunescu într-o alta dimensiune, dublată de o înramare plastică, un însoţitor viu pentru o poezie vie.
O viaţă de carton
joi, 4 noiembrie 2010