România plasticului peren

 

caricaturi reciclate din realitatea inoxidabilă  de Julian Pena-PAI

Paie pe foc

caricaturi de Julian Pena-PAI

Combativitatea iluziilor

Fără a propune o nouă tematică, expoziţia lui Florin Doru Crihană are o trepidantă încărcătură emoţională. Dedicată omagial colecţionarului şi criticului de artă Dieter Burkamp, decedat în urmă cu doi ani, fiind cel care i-a ghidat după 1990 întreaga carieră, Florian Doru Crihană prezintă vârfurile artei sale alegând tema donquijotescă a iluziei şi a onoarei deopotrivă, o umbrelă feerică ce ne poate feri pe fiecare dintre noi de vanitatea şi vulgaritatea prezentului cotidian. 

Expo Simona Constantinescu

Centenar Saul Steinberg

În România, ţară care îi figurează în actul de naştere, numele lui Saul Steinberg este asortat cu tăcerea. O solidaritate opacă între timpanele înfundate şi privirea uzată a oficialităţilor culturale, de ieri, de azi, din crisparea timpului, îl contorsionează pe cel mai influent  grafician al secolului XX  într-un necunoscut supus semnului întrebării. Respectabila cultură românească, vivace în intrigi la scenă deschisă, comedii cu fleacuri trăite dramatic, plină de campioni ai best-sellerurilor internaţionale, şi-ar simţi pătată  cămăşuţa virginală dacă ar fi înghesuită lângă un saltimbanc care şi-a creat arta şi notorietate pe faianţă şi pungi de hârtie.

măşti din pungi de hârtie cu autoportrete

(foto: Inge Morath, 1958)

Probabil că pentru Saul Steinberg tocmai apartenenţa la o ţară fluidă în prinţipuri, unde bunul-simţ e catalogat ca un microb ce trebuie strivit, fără apartenenţă la pactul cuvântului de onoare, l-a îndemnat să fie un creionard filosof, acid, cinic, cu o ironie gracilă, subtilă,  dar direct abrazivă.

coperta volumului de memorii

(Penguin books, 2002)

Autogeography (1966)

Buzăul lângă New York

- harta afectivă a călătoriilor lui Saul Steinberg -

(© The Saul Steinberg Foundation, NY)

Născut la 15 iunie 1914 în Râmnicu-Sărat, se mută  cu familia doar după câteva luni la Bucureşti. Tatăl său era legător de carte (meserie divină !), ulterior înfiinţând un atelier de cartonaje, o lume de plină de cartoane, hârtii colorate şi lipici – elemente de înaripat imaginaţia unui copil lipsit de jucării. Într-o familie aglomerată de unchi şi mătuşi (doar mama sa avea 5 surori), doi dintre unchii săi erau pictori publicitari (Josef, unul dintre ei, a pictat logoul şi panoul stradal al celebrei firme « La vulturul de mare cu peştele în gheare »), alţii au fost anticari, ceasornicari, bijutieri, negustori de intrumente şi obiecte muzicale, altul crupier la Cazinoul din Sinaia, profesii încărcate de atmosferă fascinantă care  a instigat curiozitatea infantilă a lui Saul Steinberg,  un cumul de tumult cultural care l-a amprentat, stratificând idei, imbolduri, tentaţii,   construindu-l pentru erupţia creativă de mai târziu.

 părinţii lui Saul Steinberg, Rosa şi Moritz (1912)

Întreaga viaţă a lui Saul Steinberg a fost o fragmentare continuă, un abandon al spaţiilor, pentru ca apoi să se reinventeze în alt colţ de lume. Perioada românească se va sfărşi după absolvirea liceului şi a unui an de frecventare a cursurilor Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, când  părăseşte Romania, hellish homeland şi practic se exilează în Italia, unde va studia arhitectura la Universitatea Politehnică din Milano. 8 ani petrecuţi în Italia unde a testat controverse existenţiale, în plină convulsionare ideologică debutează în 1936 cu caricaturi într-o celebră revistă umoristică italiană – Bertoldo – apoi, din 1938 îşi mută gagurile desenate la competitoarea Settebello, şi datorită satirei necesare şarjei caricaturale îşi păstrează o atitudine neimplicată politic, dimpotrivă, desenele sale ironice, când ating tematici doctrinare,  sunt catalogate subversive. 

diploma de arhitect emisă de autorităţile italiene

(sursa: Centro di Documentazione Ebraica Contemporanea)

Italia fascistă devine o ţară ostilă şi Saul Steinberg era nevoit să găsească un alt loc pe hartă pentru a-şi continua viaţa şi cariera artistică. Datorită unchiul său patern, Harry Steinberg, emigrat încă din 1890 în Statele Unite, începe formalităţile de primire a vizei americane, şi după aproape un an de aşteptări incerte părăseşte Europa via Republica Dominicană spre clişeizatul pământ al tuturor posibilităţilor, unde, după câteva luni de sejur, va fi înrolat în serviciul secret al marinei militare americane. 

Saul Steinberg în misiune în China (1945)

(sursa: Saul Steinberg, text de Harold Rosenberg, 1978)

Misiunile din timpul războiului îl poartă înapoi în Italia, în Alger, Cairo, Calcutta, în China, îi poartă şi creioanele pe planşe ce vor constitui filele primului său album de grafică satirică All in line apărut în 1945 când nici nu se încheiase bine războiul. Va fi corespondentul The New Yorker pentru procesul de la Nürenberg, iar din 1947 începe ascendenţa carierei sale triumfale, devine ilustratorul principal al revistei The New Yorker, în cei aproape 60 de ani de colaborare a publicat 642 de desene şi a realizat 85 de coperte ale celebrei publicaţii, fiind cel mai publicat ilustrator al revistei.

coperta albumului All in line (1945)

Devenind cetăţean american (1943), un nou teritoriu, activ artistic, după experienţa traumatizantă a războiului, Saul Steinberg face vedete cutiile de carton ale copilăriei sale, realizând grafică obiectuală – cutii de carton, scaune, căzi de baie – devenind suporturi pentru linia sa grafică epurată de elemente decorative, prin această inedită artă conceptuală marchează contopirea în copilărie, de fapt o resuscitare emoţională, cu timpul devenind un plonjon artistic  de notorietate, care punctează virajul unei arte de mare amploare – grafica conceptuală – spre o nouă abordare, cu ramificaţii în grafica satirică, animaţie, grafica ilustrativă/publicitară sau banda desenată.

coperte realizate pentru revista The New Yorker

grafică obiectuală

După 1945, legăturile lui Saul Steinberg cu România au fost indirecte, artistul a menţinut legătura cu sora sa mai mare, Lica Roman, pictoriţă rezidentă la Paris (decedată în 1975), îl vizita periodic pe Eugen Ionesco la Paris, a fost căsătorit (1944-1960) cu fotografa şi pictoriţa Hedda Sterne (născută la Bucureşti şi emigrată în USA în 1941). În 1969 apare în presa comunista (Almanahul literar 1970) un fel de reportaj-adnotare a unei vizite a lui Petru Comarnescu în atelierul lui Saul Steinberg, care din păcate păstrează câteva abordări ridicole din partea criticului de artă, făcând din articol un ineficient racord cu activitatea artistului.

copertele I şi IV ale volumului de dramaturgie ionesciană

(collection folio nr. 236, Ed. Gallimard)

prima pagina a articolului semnat de Petru Comarnescu

(Almanahul literar 1970)

După 1989 a refuzat să mai viziteze România, fără cartierul copilăriei sale bucureştene  – Uranus – o întoarcere în ţară a fost definită ca inutilă. A decedat în 1999, în locuinţa sa new-yorkeză, având pe masa de lucru câteva schiţe ce cuprindeau locuri din vechiul Buucreşti, şi chiar după dispariţia sa, prezenţa lui Saul Steinberg în cultura română este pur accidentală, deşi arta sa continuă să fie publicată şi itinerată expoziţional în toate ţările care deţin barometrul unei culturi autentice. 

Saul şi sora sa, Lica (1920)

Tehnologie de înaltă fiabilitate ironică

Pentru Zagreb, amprentat  de celebra şcoala de animaţie Zagreb Film şi un interesant festival internaţional de animaţie, dominate de anvergura istorică a regizorului şi caricaturistului Dušan Vukotić (Premiul Oscar pentru animaţie 1961),  existenţa unui salon de caricatură are valoarea unei refren cântat de public în tandem cu artistul.

Doru Axinte 

First Prize

theme: invention throughout history

The 19 International Exhibition Cartoon Zagreb 2014

(Croatia)

Ajuns la a 19-a ediţie, Concursul internaţional de la Zagreb a propus o temă inedită, prea puţin utilizată în noianul de subiecte competiţionale : « invenţii de-a lungul istoriei ». Derulată istoric, tehnologia a reprezentat mereu indicele evolutiv al omenirii, fiind de facto scara ascendentă care a purtat vertical visurile, voinţa şi victoriile fiecărei generaţii în parte, ridicând capul din umbra semnelor de întrebare.

Revenind la competiţia tehnologică supusă rigorilor satirei, au participat 284 de artişti din 51 de ţări propunând juriului 536 de invenţii remodelate care au devenit prelungiri ale naturii umane. Şi chiar dacă nu românii au inventat caricatura, doi urmaşi ai fatalistei Mioriţe au trădat drama genetic-naţională convertindu-se dezinvolt la umorul combativ prin care s-au impus pe primele două locuri ale clasamentului : Doru Axinte – Premiul I, marcând, printr-o suită de nuanţe telurice, un triumf al laviului, conflictul dintre caii putere cu şi fără saşiu,  iar C. Pavel, într-o manieră mai realistă, contorsionează un vis, răpind aceeastă bucurie psihanalizei, obţinând locul al II-lea.

La Doru Axinte se distinge, pe lângă latura naturală a ironiei, şi o voluptate cromatică, făcând din caricatură să nu mai fie doar o preerie plină de cactuşi zeflemitori şi capcane imprevizibile, ci un decor exuberant care propune şi o poveste, şi o desfătare estetică.

C. Pavel

Second Prize

theme: invention throughout history

The 19 International Exhibition Cartoon Zagreb 2014

(Croatia)

Melanj de bon-ton: caricaturi & jazz

Leonte Năstase în procedură aniversară

Leonte Năstase aniversar

alături de prieteni, invitaţi, artişti planetari

zburători prin cosmosul umorului

idealişti pâna la precizia punctului pe i

cu piper pe suflet şi-n creioane

[foto credit: Cristian Mihăilescu]

Doru Axinte: dezlegarea la şireturi

Balonul rotund a rostogolit mereu pasiuni şi încrâncenări. Asemănat cu patima religiei, fotbalul a decis vieţi, a compromis destine, dar în mare pare a furnizat emoţii supreme de explozivă bucurie sau letargică nefericire. Cum caricatura se inspiră din controversele vieţii, fotbalul, mai ales într-un an ce propune un nou pisc competiţional, a fost mai mereu o sursă de inspiraţie. În acest an consursul  internaţional « Golden Helmet » de la Kruševac, din inima Serbiei, ajuns la a 22-a ediţie, a polarizat tematica competiţiei în lumea fotbalului aducând pe un stadion imaginar 272 de artişti din 44 de ţări sub tentaţia driblingului şi a fentei ideatice pentru a obţine premiile puse în joc.

Doru Axinte, un caricaturist obişnuit cu performanţa, a pătruns cu stil în topul premianţilor, obţinând prin forţa unui şiret desfăcut de la o gheată amorsată pentru un viitor dribling un meritat loc 3 care i-a încris pe tabela personală o nouă victorie.

 Doru Axinte

Third Prize

22. International "Golden Helmet" Festival of Humor and Satire

Kruševac 2014

(Serbia)

Leonte Năstase - expoziţie aniversară