Am fost la Kruishoutem, la
ceremonia de premiere. Având totala măsură a dimensiunilor cuvintelor,
spun că organizatorii sunt extraordinari. Sunt un grup de familii şi prieteni,
de-o modestie şi ospitalitate iesită din comun, cum rar mi-a fost dat să văd.
În afara meselor luate la restaurante aveau şi la Centrul de Caricatură bar (cu
bere belgiană şi vin pe alese), şi o bucătărie, unde, toată lumea (barbaţi,
soţii, copii), îşi punea sorţuleţe de bucătărie şi ajutau ca nişte albinuţe
harnice la preparatul a tot felul de delicateţuri culinare. Nici urmă de
aroganţă, doar prietenie şi amabilitate, parola zilnică fiind zâmbetul sincer,
prietenesc. Expoziţia şi programul au fost la superlativ. Coeziunea şi
căldura acestui colectiv este indusă de Rudy Gheysens şi fiica acestuia, Saskia
Gheysens.
Kruishoutem este un oraş situat cam la 100 km de Bruxelles. Este
unul dintre cele mai importante expoziţii din lume, aici funcţionând un Centru
Internaţional de Caricatură. Permanent aici sunt programate expoziţii ale
caricaturiştilor importanţi din lume. Au şi un muzeu al caricaturii, cu o mare
bibliotecă de albume şi reviste de caricatură.
Pentru că se află situat pe un traseu turistic, foarte mulţi
turişti se opresc şi îl vizitează. Expoziţia este de un înalt nivel
artistic, selecţia lucrărilor fiind făcută de membrii unui juriu, care sunt
foarte buni caricaturişti. În acest an au ales ca temă BICICLETA, deoarece
chiar prin oraşul lor trece traseul unor competiţii internaţionale de ciclism. Ceremonia
a fost impecabilă, într-o atmosfera veselă, cu intervenţii muzicale, cu specific
nordic, ale unei formaţii şi talentate, şi cu umor.
Într-o zi am vizitat
Bruges, un oraş istoric care îşi spune singur povestea, prin intermediul unor
muzee, biserici sau piaţete. Arhitectura gotică impresioneaza prin stil,
dar şi prin patina vremii, în care respirau cândva cei din genealogia ducilor
de Burgundia. Biserica Santa Sange deţine conservate câteva picături din
sângele lui Iisus Hristos. Am văzut un Muzeu al Ciocolatei şi Muzeul
Diamantelor. Dar cel mai simpatic muzeu pe care l-am văzut a fost Muzeul
Pantofilor. Acesta avea vreo 2500 de pantofi de pe toate meridianele, începând
din cele mai vechi timpuri, până astăzi. N-aş fi crezut că pantoful poate fi o
temă de creaţie atât de diversă şi de spectaculoasă. Dezamăgirea mea a fost, că
am vazut pantofi din întreaga lume, dar niciuna din România. Dacă n-ar fi fost
aşa frig, rezolvam această problemă, donându-le pantofii mei.
Trebuie zis că oraşul
Bruges are o arhitectură foarte plastică şi picturală. Nu ma pot abţine să nu-l
felicit pe Doru Crihană, care, ca un foarte bun ambasador al spiritului de
calitate românesc, a făcut aici o expoziţie de artă plastică, deja specifică lui,
inspirată tocmai din arhitectura oraşului Bruges. Felicitări Doru, şi pentru
hărnicia impresionantă, dar şi pentru valoarea lucrărilor !
C. Pavel
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu