Noua expoziţie de
pictură umoristică a lui Florian Doru Crihană, „21 de secole şi Sfârşitul
Lumii”, găzduită de Galariile de Artă „Nicolae Mantu” din Galaţi, este tot una
tematică. După ciclurile intitulate „Lumea copiilor”, „Potrete”, „Nuduri”,
„Veneţia”, „Titanic”, „Turnul Effel”, „Omul de zăpadă”, „Broderii de Burges”,
prin care el şi-a dovedit din plin fertilitatea imaginaţiei şi verva satirică, dar
şi seriozitatea cu care ştie să se documenteze, iată-l acum abordând o temă
mult prea largă, cu subiecte care conţin imagini dintr-o perioadă de timp ce
începe cu secolul I al erei noastre şi se termină în prezent. Dar dacă tematica
celorlalte cicluri a fost aleasă de artist, în această nouă expoziţie ea a fost
impusă de colecţionarii Daniela şi Lucian Drăguşin, cei care i-au achiziţionat
toate lucrările. Practic, tablourile au fost executate după dorinţa
comanditarilor. Artistul a avut libertatea să-şi aleagă pentru reprezentarea
vizuală cele mai semnificative evenimente din fiecare secol străbătut de
omenire, însă atunci când comanditarii au avut îndoieli, i-au sugerat ei ce
anume să fixeze pe carton. Au purtat lungi discuţii, şi-au armonizat părerile. Florian
Doru Crihană chiar mărturiseşte la sfârşitul acestei etape de creaţie desfăşurată
pe durata unui an şi jumătate: „A fost un schimb de păreri «în trei» despre
lumea în care trăim şi despre evoluţia ei. Adeseori ne-am contrazis şi nu am
ajuns la un consens nici până azi. Dar am ştiut toţi trei să cedăm pentru ca
seria de lucrări să meargă înainte. Ca artist, am recepţionat cu interes şi
adeseori cu surprindere şi concepţia colecţionarului de artă. Colecţionarul
vede opera de artă pornită la drum mai lung decât artistul, având ca destinaţie,
de exemplu, licitaţia”. Aşadar, ce să înţelegem de aici, că cel care cumpără o
lucrare urmăreşte atât valoarea artistică a acesteia, dar ca orice investitor se
gândeşte şi la ce profituri financiare i-ar putea aduce pe piaţa artei lui sau
celor prin proprietatea cărora ar trece ea, acum sau în viitor.
Dacă imaginile figurate pe carton de
Florian Doru Crihană sunt cele mai reprezentative pentru evenimentele pe care
istoria omenirii le-a înregistrat, rămâne de văzut, esenţial este că autorul
îşi dovedeşte şi de această dată forţa inventivă a talentului său, găsirea unor
soluţii care să conţină elemente umoristice care să descreţească fruntea
privitorului şi să-i aducă zâmbetul pe buze. Totuşi, în expoziţie sunt şi
lucrări al căror conţinut este mai mult tragic, în faţa cărora nu ne vine să
râdem deloc, ci să ne întristăm, să gândim, să medităm asupra desfăşurării unor
evenimente, a rolului pe care l-au avut unele personalităţi în istoria
popoarelor şi a lumii.
Iată de pildă, pentru secolul I e.n., Crihană a ales ca
motiv Jertfa cristică („Ierusalim”). Iisus nu apare în spaţiul plastic,
reprezentată este doar crucea. Deşi bara orizontală a acesteia indică Palatul guvernatorului
roman în Iudeea, Ponţiu Pilat, locul de unde a pornit hotărârea de a-l osândi
pe Iisus, ca decizie luată la cerea mulţimii învrăjbite, furioase, imaginea
monumentală a crucii, purtând semnele cuielor cu care Mântuitorul a fost
ţintuit şi urmele sângelui Său, este de un tragism sfâşietor.
Şirul evenimentelor continuă cu războaiele
daco-romane din anii 101-102, 105-106 („Sarmisegetusa”). Ansamblul este dominat
de Columna lui Traian de la Roma şi de steagul dacilor, un şarpe cu cap de lup. Coada şarpelui
este unită cu statuia lui Traian la nivelul bustului împăratului. Aluzie la
geneza poporului român. Pentru secolul III, când menţionează autorul a fost
consemnată folosirea roabei, aceasta este reprezentată exagerat ca proporţii, intersectând
cu braţele ei zig-zagul zidului chinezesc. Ne întâlnim în continuare cu figura
lui Constantin cel Mare (sec, IV), cu împăratul Justinian (sec. VI). Acesta din
urmă este văzut în postura în care îi mulţumeşte preşedintelui Turciei, Mustafa
Kemal Atatürk, pentru că în 1935 a declarat muzeu Biserica „Sfânta Sofia”
(„Sfânta Înţelepciune”).
Ctitoria, după cum se ştie, a fost înălţată de el
între anii 532-537 şi transformată în moschee de sultanul Mehmed al II-lea după
cucerirea Constantinopolului (29 mai 1453). Prin acest act recuperator s-a pus
în valoare compoziţia „Iisus Pantocrator” de pe cupolă, prin înlăturarea de pe
ea a tencuielii cu care fusese acoperită, ca şi frescele admirabile pe care
sfântul lăcaş bizantin le posedă.
Invadarea Europei de către vikingi, moment
figurat printr-o uriaşă balenă purtând pe cap o cască de războinic (sec. IX),
construirea Palatului Dogilor din Veneţia în anul 814 (simbolic figurat) şi
inventarea compasului magnetic (sec. XII), folosirea prafului de puşcă în China
(sec. XIII), apariţia culegerii de o sută de povestiri „Decameronul” a celui
mai ilustru prozator italian din epoca Renaşterii, Giovanni Boccaccio (1353),
urcarea pe tron a lui Vlad Tepeş (1448) şi naşterea lui Leonardo da Vinci (15
aprilie 1452), căderea Constantinopolului (1453), teoria heliocentrică a lui
Copernic asupra Universului, profeţiile lui Nostradamus (sec. XVI),
perfecţionarea telescopului de către Newton şi Galileo Galilei (sec. XVII),
inventarea pianului de către italianul Bartolomeo Cristofor, epoca de aur a
pirateriei, apariţia francmasoneriei şi extinderea ei (sec. XVIII), construcţia
zepelinelor şi a primelor avioane (sec. XIX), construirea primei locomotive cu
abur de către George şi Robert Stephenson (1825), drama lui Van Gogh, Teoria
relativităţii a lui Einstein (1916) etc. sunt evenimente pe marginea cărora
Florian Doru Crihană plăsmuieşte compoziţii presărate cu umor grafic
inteligent, care nu în toate tablourile este descoperit cu uşurinţă, ci
printr-o parcurgere atentă a lucrărilor.
Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand
la Sarajevo în propria maşină şi declanşarea Primului Război Mondial este
înfăţişată destul de simplu, cu puţine mijloace grafice, dar semnificative.
Bucla semnăturii arhiducelui închide în ea silueta aproape verticală a unui
tanc, creând un spaţiu care sugerează iminenţa atacului armat („Semnat Franz
Ferdinand”). Într-un alt tablou, Hitler, Stalin şi Bill Clinton sunt supuşi
detectorului de minciuni. Lângă Clinton se află … Monica Lewinski („Detectorul
de minciuni”). Pătrunderea omului în spaţiul cosmic, aterizarea pe lună, atacurile
Al-Qaeda împotriva Statelor Unite ale Americii, predicţiile în legătură cu
Sfârşitul Lumii, dezbaterile alarmante de la posturile TV şi din presă pe
marginea acestui subiect sunt alte prilejuri care îi dau posibilitatea lui
Florian Doru Crihană să pună în evidenţă satira şi umorul penelului său
(„Primul pas pe lună”, „Castle Garden”, „Bateria”, „Titanic într-o lume
inexistentă”, „Un aisberg pentru Sfârşitul lumii”, „Noul Calendar Maya”,
„Torul”).
Sfârşitul călătoriei imaginare prin
secole este înfăţişat printr-o compoziţie în care cei trei protagonişti,
colecţionarii şi artistul, se află într-o nacelă atipică a unui balon cu aer
cald. Colecţionarii par liniştiţi, satisfăcuţi, în timp ce Crihană, în postura
unui fochist, cu şorţ de protecţie, cu o lopată în mâini, priveşte atent către
posibilii admiratori ai călătoriei şi realizărilor sale. În prim plan este
înfăţişat un şir de rame goale. Semnificaţia? Lăsăm să o descopere cei care îi
vor vedea lucrările („Călătoria”).
Din punct de vedere plastic, Florian
Doru Crihană îşi dovedeşte şi cu această nouă expoziţie calităţile sale de
foarte bun desenator şi colorist. Îl preocupă într-un grad foarte înalt
detaliile şi acţionează în acest sens cu răbdarea unui gravor renascentist.
Elementelor reale, concrete, le adaugă de multe ori altele din recuzita
suprarealistă, ceea ce sporeşte forţa emoţională a lucrărilor şi le accentuează
caracterul lor umoristic. Nu o dată apelează la metaforă şi simbol. Din punct
de vedere cromatic, el rămâne în continuare un explorator al zonei griurilor şi
al unor tonuri de mare rafinament. Ştie să fie senin în exprimare, dar şi
dramatic, prin apelul la brunuri întunecate şi contraste evidente. Este stăpân
pe legile perspectivei, construieşte cu siguranţă, asigură ansamblurilor
echilibru compoziţional.
Având o comandă specială, cu o
tematică impusă de cei doi colecţionari, Florian Doru Crihană a avut curajul să
accepte provocarea acestora şi să creeze o suită de 40 de lucrări care să-i
mulţumească atât pe aceştia, dar mai ales pe sine, în calitate de creator.
Expoziţia se înregistrează ca un nou succes al artei sale, ca o manifestare
artistică majoră, care-i confirmă talentul viguros, inventivitatea,
originalitatea şi justifică numeroasele premii naţionale şi internaţionale
obţinute de-a lungul anilor, ca şi prezenţa creaţiei sale în marile muzee ale
lumii alături de personalităţi celebre.
Corneliu STOICA
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu