Zi de Zi: Cristian Mihăilescu ("Gândul")

Cristian Mihăilescu face parte din generaţia golden-old-boys ce au împresurat cu creioanele lor paginile revistei “Urzica”. A debutat în 1968 alături de Sorin Postolache şi Mihai Pânzaru-PIM în revista “Amfion”. Saltul la «Urzica», Everestul oricărui caricaturist din acele timpuri, s-a produs în 1978, fiind urmat de apariţii pe scena graficii satirice susţinute de revistele «Flacăra», în rubrica Racul coordonată de Sorin Postolache şi Ion Predoşanu, şi «Flacăra-Rebus» unde criticul de artă, de atunci, şi condeierul moravurilor de azi, Tudor Octavian, promova flama unei arte considerate periferică. În erupţia jurnalistică ce-a urmat anului 1989, Cristian Mihăilescu şi-a găsit loc evolutiv, desenele sale, majoritatea, şfichiuitoare politic, fiind ştanţate în paginile multor publicaţii ale vremii: Ora, România Liberă, Zig-Zag, Expres, Expres Magazin, Libertatea, Românul, Independentul, Meridian, Infractorul, Poliţia Română, Economistul, etc. Din1992 a devenit secretar de redacţie şi apoi secretar-general de redacţie la Baricada, şi bineînţeles caricaturistul ei. Lucru care s-a repetat la Ultimul Cuvânt, Ziua, Evenimentul Zilei, Monitorul de Bucureşti, Privirea, Curentul. Din 2002 se stabileşte în redacţia ziarului Adevărul unde se axează doar pe activitatea de caricaturist de presă, iar, apoi, din 2005, la Gândul, unde deţine rubrica permanentă Gândul Rău.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

Cristian Mihăilescu: Din1992 am mers în fiecare zi la ziarul sau revista la care am lucrat. Având pe cap responsabilităţile secretariatului de redacţie mi-am făcut, totuşi, timp pentru a crea caricaturi la publicaţia respectivă, ştiind foarte bine bucătăria ziarului, unde şi când e nevoie de ele, chiar dacă n-au fost zilnice. De când am venit la Adevărul, şi în special de când am rubrica permanentă în Gândul, situaţia s-a schimbat. Sarcina e clară: o caricatură pe zi (uneori chiar mai multe).

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?

Cristian Mihăilescu: Avem mare noroc cu politicienii noştri. Nu prea ne lasă în pană de inspiraţie. Sunt atât de “buni” că de multe ori n-ajunge o caricatura pe zi, ar fi loc de mai multe.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?

Cristian Mihăilescu: Am tot timpul la mine un carneţel şi un pix, şi în concedii sau în puţinele zile libere le folosesc, parafrazând dictonul: Nici-o zi fără… o caricatură.