Cutezătorii cei vechi, noi amintiri

Pe timpul când bananele şi portocalele erau obiecte de idolatrizare, ciocolata chinezească Lucky un prilej de vervă poleită şi blugii un icon de nobleţe occidentală, noi, kinderii acelor anotimpuri dogmatice ne înfruptam din corcoduşii devastaţi timpuriu, ne cotonogeam pentru mingea de 35, visam sa fim la fel ca Sandokan, inventam sisteme de eludare a matricolei şi ne hlizeam ambiguu la reviste Bravo în limba germană. Ne culturalizam cu "Gala desenului animat" (sâmbata, la 2), primeam cadouri cărţile lui Jules Verne cu coperta tare de carton, parcă să ne susţină întreaga imaginaţie, şi răsfoiam săptămânal, când ne sosea abonamentul de la şcoală, o revistă ce ne povestea ce bravi suntem ca pioneri: Cutezătorii. Despicând rapid paginile cu faptele de vitejie petrecute pe ogoarele patriei, livezi sau uzine, ajungeam spre mijlocul revistei unde începeau şaradele de care aveam nevoie: jocuri cu "uneşte punctele cu linii", rebusul pe teme istorice, glume spuse de intelectuali celebri şi.....marea provocare: BD-urile, cu poveştile lor spuse pe scurt, forţându-ne să ne aliem personajelor admirate, ne pliam pe eroi şi ne urcam pe cai alături de ei. Creioanele şi peniţele lui Pompiliu Dumitru, Puiu Manu, Livia Rusz, Nicu Russu, Virgil Tomuleţ, Valentin Tănase, Nic. Nicolaescu, Albin Stănescu şi mulţi alţii ne-au fost "praştii" ce ne-a catapultat într-o altă lume, a posibilului magic.
Acest remember, scris cu un oarecare extaz, a fost provocat de apariţia în spaţiul online a acelor poveşti ce ne învelea realitatea într-o savoare afectivă.
Un pasionat al revistei Cutezătorii a decis să împărtăşească foştilor copii, ce au "iernat" într-un iglu roşu, acele alegorii desenate, nu ca un act nostalgic, ci ca o reîntoarcere la o afecţiune probabil uitată.
Pentru toţi, foşti şi actuali bedeofili, înainte, fiţi Cutezători. Avanti!