Damigenius RediVINus

Dan Silviu Turculeţ

Din 1989, la început cu intermitenţe, apoi consolidat ca tradiţie anuală, vechiul târg al Huşiului, predispus la seducţiile toamnei, îşi expune renumita producţie viticolă locală, nu doar în butoaie, butelci şi pocale, ci şi într-o magică “damigeană” ce conţine o licoare umoristică tescuită din tuşurile unor importanţi caricaturişti.
Iniţiat, conturat şi altoit de către graficianul Cristian Marcu, acest salon de umor grafic, Damigenius, este un hibrid între viţa de vie şi grafica satirică ce conţine impulsuri pentru văz şi gust – două simţuri ce pot favoriza dimensiunea euforică a fiinţei umane.

Cristian Topan

An de an, pe simezele Casei de Cultură “Alexandru Giugaru” sau a Galeriei “PRIMArt” s-au scurs strategic din butoaie în rame liniile efervescente ale satirei trasate de mari caricaturişti români aparţinând unor generaţii opuse – de la Matty şi Bour la Gabriel Rusu sau Dan Silviu Turculeţ – precum un ar(a)c temporal necesar unei continuităţi a tradiţiei locului. Marea meteahnă a Saloanelor de Caricatură din România este această dezmembrare a entuziasmului local faţă de un simbol propriu. Neasumarea unui blazon, cultural-calitativ, este, de fapt, pierderea unei identităţi al spiritului unei zone, permiţând ignoranţei să acapareze acel spaţiu ca o pânză de păianjen, arborând fizionomia fadă a unui loc unde nu se întâmplă nimic.

Constantin Pavel

Cu abnegaţie şi constanţă, Cristian Marcu a reuşit să bulverseze şi crize de identitate ale autoritaţilor locale, şi crize financiare, trăgănd după el acest simbol al Huşiului, mai mult, ridicând acest Salon la grad de unicat prin conceptul aparte ce impune, în primul rând calitate estetică. Damigenius, contrar schemei de funcţionare a Saloanelor de Umor din România sau restul planetei, invită un “set” de autori, autentificaţi în artele satirei grafice, pentru a transpune metafora bahică vernisată pe dealurile Huşilor într-o panoplie ludică. Acest model filtrant şi nedispus ierarhizării artistice (ierarhia în artă este o formă de atracţie, un contrast provocator şi publicitar, dar inutilizabilă ca adevăr definitiv) a păstrat nealterat sensul reflexiv al artei (grafice satirice, în acest caz), introducând o diversitate estetică, fără un decalaj valoric, permiţând educaţia vizuală a unui public neacomodat, încă, cu repere critice.

Gabriel Rusu

Salonul „Damigenius” 2009, organizat cu eforturi furtunoase în acest an neprielnic, a însumat pe simezele Galeriei „PrimART” din incinta Primăriei Municipiului Huşi lucrările a cinci graficieni contorsionişti – Constantin Pavel (Focşani), Dan Silviu Turculeţ (Bucureşti), Cristian Topan (Bucureşti), Gabriel Rusu (Tg. Mureş), Cristian Marcu (Bucureşti) – grupate sub tema „desene de pahar”, subiect de reflecţie lichidă asupra unor vremuri tulburele. Fiecare artist s-a auto-intrus în spaţiul ludic al cupelor ce-şi aşteaptă plinul vinicol, realizând o euforie a liniilor şi ideilor demnă de o amplă degustare. Desenele lor sunt şi pahar, şi vin, şi butoi, şi cep, şi gol, şi plin, un factotum ce uneşte cerul şi pământul, dar desparte apa de vin. În grafica satirică există această nonşalanţă a spiritului ce poate fi sublimată uşor într-un pahar de vin bun, devoalând o epopee firească.

Cristian Marcu

Cine îşi expediază simţurile în această perioadă în zona Huşiului va fi marcat gustativ-palipar şi vizual de această simbioză artistică (grafică & podgoreană) ce ar trebui perpetuată şi în alte zone viticole, ca o celebrare a senzaţiilor explozive.

Paul Stoica
Jurnalul de Duminică, nr. 31, februarie 2010