Octavian Covaci, un maestru al caricaturii
Colonel în retragere, Octavian Covaci este un artist al cărui nume s-a impus de mult ca o valoare incontestabilă în peisajul graficii satirice româneşti contemporane, ca şi a artei cinematografice, un creator talentat, original, care timp de peste 45 de ani a dus faima României la numeroase manifestări internaţionale ale umorului. Caricaturile sale, cu subiecte extrase fie din zona politicului sau a sportului, fie din mediul cazon sau oricare alt domeniu pe care-l abordează, aduc zâmbetul pe buze, destind, amuză, atrag atenţia. Uneori, ele pot chiar să intrige, să provoace un surâs amar, să îndemne la responsabilitate civică şi purificare morală.
Născut la 13 februarie 1941 la Tecuci, a absolvit Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” (1959), Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, specialitatea Topografie-geodezie (1962) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, specialitatea Imagine Film şi Televiziune, clasa conf. univ. Mihai Dimitriu (1974). Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din 1990 şi al Uniunii Cineaştilor din România, tot din 1990. A lucrat ca operator triangulator clasa a II-a şi operator nivelor clasa a II-a la U.M. 01708 din Buzău (1962-1969), apoi a fost transferat la Studioul Cinematografic al Armatei, unde a funcţionat până în 1996, când a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. Şi-a continuat activitatea până în anul 2006 în cadrul postului de televiziune Antena I.
Octavian Covaci a debutat cu grafică umoristică la 15 noiembrie 1962 în revista ilustrată „Sport”, la care mai apoi, între 1969-1978, timp de 11 ani a susţinut rubrica de perspicacitate grafică intitulată „8 greşeli”. A colaborat, de asemenea, la „Urzica”, „Săptămâna”, „Haz”, „Moftul român”, „Steaua”- supliment al revistei „Viaţa militară” etc. Până la 1 mai 2008 a publicat 3068 de caricaturi în presa românească, în cea din 18 ţări din Europa şi în alte opt ţări din America de Nord, America de Sud şi Asia. Sub egida U.A.P.R. a tipărit liliputul umoristic „Zâmbet la babord” (1983), cu tematică în exclusivitate de inspiraţie militară. Şi-a organizat patru expoziţii personale în Bucureşti: 1969, Teatrul „Constantin Tănase”; 1970, 1975, Casa Centrală a Armatei; 1995, Galeriile Căminul Artei. În 1982 a fost declarat primul caricaturist al ţării la cel de-al doilea şi ultimul ”top-umor“ al revistei ”Urzica“. De-a lungul anilor a participat la 328 de manifestări ale umorului grafic din ţară şi din străinătate, în cadrul cărora a expus 2597 de lucrări. Multe dintre acestea i-au fost achiziţionate de prestigioase muzee, precum cele din Gabrovo (Bulgaria), „Humour Museum Tokyo”, „Humour Bitsutsukan Japan (Japonia), sau de colecţionari din ţară şi de peste hotare. A fost distins cu 50 de premii naţionale şi internaţionale. Dintre acestea menţionăm Premiul I şi Medalia de Aur obţinute la Salonul de Grafică Satirică „YOMIURI INTERNAŢIONAL CARTOON CONTEST”, organizat la Tokio de cotidianul japonez „Yomiuri Schimbun”, manifestare la care, ulterior, a obţinut de trei ori Premiul de Excelenţă (ediţiile din 1981, 1982, 1988). În mai multe rânduri a fost onorat cu distincţia „Lingotto in argento” la Salonul internaţional de grafică umoristică cu tematică sportivă de la Ancona (Italia). În 2003 a obţinut Marele Premiu la Salonul Festivalului Internaţional „Cartoons & Foto Undercover“ de la Bree (Belgia), care a avut ca temă ”Igiena“, iar în 2007, ca reprezentant al revistei „Viaţa militară”, a primit Premiul de Excelenţă Martens în cadrul celui de-al şaselea Salon al caricaturii de presă de la Galaţi, alături de Devis Grebu („Cotidianul”), Constantin Ciosu („Ziarul de Bacău”), Octavian Bour („Făclia”) şi Iulian Pena-PAI („Telegraful de Prahova”).
Activitatea de cineast militar a desfăşurat-o pe mai multe planuri: ca scenarist, operator imagine şi regizor. În cei 27 de ani cât a lucrat la Studioul Cimematografic al Armatei a semnat imaginea la 118 filme de scurt metraj şi 230 de subiecte (filme needitate) destinate arhivei militare de filme. Multe dintre ele au fost răsplătite cu premii şi menţiuni la manifestări naţionale şi internaţionale. În 1997, pentru contribuţia adusă la progresul filmului românesc, Uniunea Cineaştilor din România, prin preşedintele său, academicianul Mihnea Gheorghiu, i-a conferit Medalia jubiliară ”Paul Menu“.
Strâns legată de realităţile vieţii, grafica satirică a lui Octavian Covaci abordează teme dintre cele mai diferite din lumea armatei şi a societăţii civile. ”Viaţa, declara artistul într-un interviu, dacă ştii să o priveşti, este un spectacol infinit, cu lumini şi umbre, cu balcoane însorite şi tainiţe reci, cu detalii la vedere ori cu subînţelesuri adânc ascunse. Trebuie să ştii să decelezi esenţialul, să descifrezi liniile directoare, să recumpui o altă lume – a spiritului, a inefabilului, a subtilului. Când ai pornit pe drumul creaţiei, nu te mai poţi întoarce, nu mai poţi renunţa. « Sirenele » nu-ţi mai dau pace nici zi, nici noapte …“.(Col. Nicolae Radu, Observatorul militar, nr. 22 (285), 31 mai – 6 iunie 1995, p.2). Desenul lucrărilor sale este incisiv, inteligent, sintetic. Linia, haşurile, petele de culoare sunt mânuite cu probitatea celui care a acumulat o îndelungată experienţă. Încărcătura ideatică este susţinută în permanenţă de o transpunere plastică pe măsură. Artistul este stăpân pe ştiinţa compoziţiei, găseşte întotdeauna mijloace de expresie convingătoare. Ordonarea elementelor în spaţiul plastic este armonioasă şi echilibrată. Uneori, textele ce însoţesc imaginile vin în sprijinul receptării mesajului acestora. Reputatul grafician Mircia Dumitrescu, profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, aprecia creaţia caricaturistului ca fiind ”elevată, cu note mergând de la patetic la tragism, de la umor fin la tristeţe infinită, de la absurd la răsfăţ umoristic. Este o mare delectare intelectuală să-i descifrezi lucrările şi este superb efortul de a-l «decodifica», deşi Octavian Covaci are grijă ca fiecare dintre «cititorii» săi să-şi exercite dreptul la propria-i opţiune“ (Moftul român, nr. 6, 1995). În grafica de şevalet practicată, de o deosebită inventivitate şi bogăţie cromatică, artistul a optat pentru o exprimare cu ecouri suprarealiste, apropiindu-se într-un fel de pictură, dar păstrând umorul ce-i este caracteristic şi de care nu se poate lipsi.
Fin observator şi investigator al realităţilor româneşti şi ale lumii contemporane, bun cunoscător al psihologiei umane, Octavian Covaci este o prezenţă impunătoare a genului caricatural, un artist a cărui creaţie se înscrie în rândul celor mai bune acumulări ale graficii satirice. ”Nu tot ceea ce reprezintă opera mea, spunea artistul în acelaşi interviu din care am citat mai sus, e voioşie şi surâs, lapte şi miere, glumă şi haz. Dimpotrivă: este ironie, este strigăt de nedreptate, este oftat, este … iertarea greşelilor greşiţilor noştri …“.
Născut la 13 februarie 1941 la Tecuci, a absolvit Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” (1959), Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, specialitatea Topografie-geodezie (1962) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, specialitatea Imagine Film şi Televiziune, clasa conf. univ. Mihai Dimitriu (1974). Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din 1990 şi al Uniunii Cineaştilor din România, tot din 1990. A lucrat ca operator triangulator clasa a II-a şi operator nivelor clasa a II-a la U.M. 01708 din Buzău (1962-1969), apoi a fost transferat la Studioul Cinematografic al Armatei, unde a funcţionat până în 1996, când a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. Şi-a continuat activitatea până în anul 2006 în cadrul postului de televiziune Antena I.
Octavian Covaci a debutat cu grafică umoristică la 15 noiembrie 1962 în revista ilustrată „Sport”, la care mai apoi, între 1969-1978, timp de 11 ani a susţinut rubrica de perspicacitate grafică intitulată „8 greşeli”. A colaborat, de asemenea, la „Urzica”, „Săptămâna”, „Haz”, „Moftul român”, „Steaua”- supliment al revistei „Viaţa militară” etc. Până la 1 mai 2008 a publicat 3068 de caricaturi în presa românească, în cea din 18 ţări din Europa şi în alte opt ţări din America de Nord, America de Sud şi Asia. Sub egida U.A.P.R. a tipărit liliputul umoristic „Zâmbet la babord” (1983), cu tematică în exclusivitate de inspiraţie militară. Şi-a organizat patru expoziţii personale în Bucureşti: 1969, Teatrul „Constantin Tănase”; 1970, 1975, Casa Centrală a Armatei; 1995, Galeriile Căminul Artei. În 1982 a fost declarat primul caricaturist al ţării la cel de-al doilea şi ultimul ”top-umor“ al revistei ”Urzica“. De-a lungul anilor a participat la 328 de manifestări ale umorului grafic din ţară şi din străinătate, în cadrul cărora a expus 2597 de lucrări. Multe dintre acestea i-au fost achiziţionate de prestigioase muzee, precum cele din Gabrovo (Bulgaria), „Humour Museum Tokyo”, „Humour Bitsutsukan Japan (Japonia), sau de colecţionari din ţară şi de peste hotare. A fost distins cu 50 de premii naţionale şi internaţionale. Dintre acestea menţionăm Premiul I şi Medalia de Aur obţinute la Salonul de Grafică Satirică „YOMIURI INTERNAŢIONAL CARTOON CONTEST”, organizat la Tokio de cotidianul japonez „Yomiuri Schimbun”, manifestare la care, ulterior, a obţinut de trei ori Premiul de Excelenţă (ediţiile din 1981, 1982, 1988). În mai multe rânduri a fost onorat cu distincţia „Lingotto in argento” la Salonul internaţional de grafică umoristică cu tematică sportivă de la Ancona (Italia). În 2003 a obţinut Marele Premiu la Salonul Festivalului Internaţional „Cartoons & Foto Undercover“ de la Bree (Belgia), care a avut ca temă ”Igiena“, iar în 2007, ca reprezentant al revistei „Viaţa militară”, a primit Premiul de Excelenţă Martens în cadrul celui de-al şaselea Salon al caricaturii de presă de la Galaţi, alături de Devis Grebu („Cotidianul”), Constantin Ciosu („Ziarul de Bacău”), Octavian Bour („Făclia”) şi Iulian Pena-PAI („Telegraful de Prahova”).
Activitatea de cineast militar a desfăşurat-o pe mai multe planuri: ca scenarist, operator imagine şi regizor. În cei 27 de ani cât a lucrat la Studioul Cimematografic al Armatei a semnat imaginea la 118 filme de scurt metraj şi 230 de subiecte (filme needitate) destinate arhivei militare de filme. Multe dintre ele au fost răsplătite cu premii şi menţiuni la manifestări naţionale şi internaţionale. În 1997, pentru contribuţia adusă la progresul filmului românesc, Uniunea Cineaştilor din România, prin preşedintele său, academicianul Mihnea Gheorghiu, i-a conferit Medalia jubiliară ”Paul Menu“.
Strâns legată de realităţile vieţii, grafica satirică a lui Octavian Covaci abordează teme dintre cele mai diferite din lumea armatei şi a societăţii civile. ”Viaţa, declara artistul într-un interviu, dacă ştii să o priveşti, este un spectacol infinit, cu lumini şi umbre, cu balcoane însorite şi tainiţe reci, cu detalii la vedere ori cu subînţelesuri adânc ascunse. Trebuie să ştii să decelezi esenţialul, să descifrezi liniile directoare, să recumpui o altă lume – a spiritului, a inefabilului, a subtilului. Când ai pornit pe drumul creaţiei, nu te mai poţi întoarce, nu mai poţi renunţa. « Sirenele » nu-ţi mai dau pace nici zi, nici noapte …“.(Col. Nicolae Radu, Observatorul militar, nr. 22 (285), 31 mai – 6 iunie 1995, p.2). Desenul lucrărilor sale este incisiv, inteligent, sintetic. Linia, haşurile, petele de culoare sunt mânuite cu probitatea celui care a acumulat o îndelungată experienţă. Încărcătura ideatică este susţinută în permanenţă de o transpunere plastică pe măsură. Artistul este stăpân pe ştiinţa compoziţiei, găseşte întotdeauna mijloace de expresie convingătoare. Ordonarea elementelor în spaţiul plastic este armonioasă şi echilibrată. Uneori, textele ce însoţesc imaginile vin în sprijinul receptării mesajului acestora. Reputatul grafician Mircia Dumitrescu, profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, aprecia creaţia caricaturistului ca fiind ”elevată, cu note mergând de la patetic la tragism, de la umor fin la tristeţe infinită, de la absurd la răsfăţ umoristic. Este o mare delectare intelectuală să-i descifrezi lucrările şi este superb efortul de a-l «decodifica», deşi Octavian Covaci are grijă ca fiecare dintre «cititorii» săi să-şi exercite dreptul la propria-i opţiune“ (Moftul român, nr. 6, 1995). În grafica de şevalet practicată, de o deosebită inventivitate şi bogăţie cromatică, artistul a optat pentru o exprimare cu ecouri suprarealiste, apropiindu-se într-un fel de pictură, dar păstrând umorul ce-i este caracteristic şi de care nu se poate lipsi.
Fin observator şi investigator al realităţilor româneşti şi ale lumii contemporane, bun cunoscător al psihologiei umane, Octavian Covaci este o prezenţă impunătoare a genului caricatural, un artist a cărui creaţie se înscrie în rândul celor mai bune acumulări ale graficii satirice. ”Nu tot ceea ce reprezintă opera mea, spunea artistul în acelaşi interviu din care am citat mai sus, e voioşie şi surâs, lapte şi miere, glumă şi haz. Dimpotrivă: este ironie, este strigăt de nedreptate, este oftat, este … iertarea greşelilor greşiţilor noştri …“.
Corneliu STOICA
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu