Maria Dunavăţu – În lumea lui Caragiale

sâmbătă, 15 decembrie 2012



    Creaţia marelui scriitor I. L. Caragiale a inspirat de-a lungul timpului pe foarte mulţi artişti plastici din ţara noastră, fie ei pictori, graficieni sau caricaturişti. Cu mijloacele care le au la dispoziţie, aceştia au căutat să găsească echivalenţe plastice pentru personajele şi situaţiile întâlnite în opera dramatică, schiţele şi nuvelele sale. Majoritatea dintre ei au urmărit să exploreze în special latura comică a schiţelor şi comediilor dramaturgului, extinzând astfel satira şi umorul şi prin intermediul imaginilor vizuale. Acest aspect l-a avut în vedere şi pictoriţa gălăţeană Maria Dunavăţu, care în „Anul Caragiale” a ţinut să cinstească memoria scriitorului printr-o expoziţie de desene deschisă în foaierul Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. Motto-ul sub care artista şi-a reunit cele 90 de lucrări pe simeze are următorul conţinut: „Caragiale a creat «caţavenicii», «miticii» şi «moftangiii», eu doar i-am vizualizat”. Întreprindere deloc uşoară, care necesită cunoaşterea în profunzime a operei scriitorului, imaginaţie, stăpânirea tehnicii desenului, umor, ironie.


       



Maria Dunavăţu nu şi-a mai organizat o expoziţie personală din 1996, de aceea găsim oportună readucerea în atenţia publicului a unor coordonate biografice ale artistei. S-a născut la 5 septembrie 1949, în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa. A absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Constanţa (1968), Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Desen (1971) şi Institutul de Arte Plastice „Ncolae Grigorescu”, Bucureşti, Facultatea de Muzeologie-profesori de desen (1983). În 1971 s-a stabilit la Galaţi şi alături de activitatea la catedră s-a dedică picturii şi graficii, cultivând deopotrivă peisajul, natura statică, compoziţia, portretul. A trimis lucrări la expoziţii organizate pe plan naţional la Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Târgovişte. Din 1971 a participat la unele expoziţii colective ale Filialei Galaţi a U.A.P. A fost, de asemenea, prezentă în expoziţiile deschise de către profesorii de desen din municipiul Galaţi la Casa Corpului Didactic. A activat ca profesoară de desen la Şcoala Gimnazială Nr. 11 „Mihail Sadoveanu” şi la Şcoala Gimnazială Nr. 28 „Mihai Eminescu”. O perioadă de câţiva ani a îndeplinit şi funcţia de inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Şi-a deschis trei expoziţii personale: 1983, Casa Corpului Didactic, Galaţi; 1989, 1996, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi. A publicat lucrări de grafică în revistele „Porto Franco” (care i-a acordat şi un premiu), „Pax Aura Mundi”, „Şansa ta”, „Axis Libri” etc. A realizat ilustraţia la volumul „Pecetea fiinţei” de Stan M. Andrei (Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2005). Are lucrări în colecţii particulare din România, Germania, Franţa, Bulgaria, Israel, S.U.A. Numele său figurează în monumentalele albume de artă ale lui Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase în Moldova” (vol. II) şi „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010”.

       
Cele 90 de lucrări expuse în foaierul Teatrului Dramatic „Fani Tardini” reprezintă personaje din lumea literaturii lui I. L. Caragiale, realizate cu markere speciale. Artista se opreşte doar la chipul acestora, creând o galerie de expresii umane în stare să exprime diferite tipologii şi caractere, figuri care stârnesc hazul sau intrigă, tipuri care evocă vremuri trecute, din păcate cu reverberaţii şi în prezentul nebulos al României de azi. Avem în vedere în special fauna politicienilor, guvernanţilor şi îmbogăţiţilor peste noapte, care nu diferă cu nimic  de cea din timpul lui Caragiale, ba dimpotrivă, pare mult mai coruptă şi însetată de averi dobândite cât mai rapid. Ceea ce reţine în desenele Mariei Dunavăţu este stilul concis în care ea realizează aceste portrete. Cu mijloace grafice puţine, ea conturează chipul personajelor sintetic, al unora doar din câteva linii. Deşi toate lucrările au aceleaşi dimensiuni (30 x 21 cm), formele imaginilor nu cad în banal, sunt variate, linia desenului este puternică, viguroasă. Uneori ea este secondată de linii subţiri, de accente şi umbre care diversifică mijloacele de expresie. Predomină curbele, care au un traseu continuu, sau sunt întrerupte. Uneori îşi fac simţită prezenţa şi organizări cu ecouri cubiste. Artista nu menţionează personajele caragialiene care i-au servit ca punct de pornire în plăsmuirile sale, dar sugestivitatea lor face să le găsim similitudini în literatura marelui dramaturg şi chiar în lumea în care ne mişcăm.

      
Dacă în alte ocazii am avut prilejul să-i admirăm Mariei Dunavăţu lucrări de grafică inspirate din poezia lui Eminescu şi Bacovia, în care elanurile lirice ale artistei creau o atmosferă intimistă, cu miresme romantice sau simboliste, iată că în această expoziţie, cu personaje create pornind de la lectura scrierilor lui Caragiale, ea ni se relevă într-o ipostază mai rece, satirică, umoristică, preocupată de figura umană şi de lumea lăuntrică diversă pe care poate s-o exprime înfăţişarea unui chip. Aşadar, o expoziţie personală interesantă, organizată după 16 ani de la cea anterioară din 1996 (găzduită de Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”), un cald omagiu adus marelui scriitor român la comemorarea a 100 de ani de la trecerea sa în eternitate.

                                                                                 Corneliu Stoica

0 comentarii: