Creaţia marelui scriitor I. L. Caragiale a inspirat de-a lungul timpului
pe foarte mulţi artişti plastici din ţara noastră, fie ei pictori, graficieni
sau caricaturişti. Cu mijloacele care le au la dispoziţie, aceştia au căutat să
găsească echivalenţe plastice pentru personajele şi situaţiile întâlnite în
opera dramatică, schiţele şi nuvelele sale. Majoritatea dintre ei au urmărit să
exploreze în special latura comică a schiţelor şi comediilor dramaturgului,
extinzând astfel satira şi umorul şi prin intermediul imaginilor vizuale. Acest
aspect l-a avut în vedere şi pictoriţa gălăţeană Maria Dunavăţu, care în „Anul
Caragiale” a ţinut să cinstească memoria scriitorului printr-o expoziţie de desene
deschisă în foaierul Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. Motto-ul sub care
artista şi-a reunit cele 90 de lucrări pe simeze are următorul conţinut:
„Caragiale a creat «caţavenicii», «miticii» şi «moftangiii», eu doar i-am
vizualizat”. Întreprindere deloc uşoară, care necesită cunoaşterea în
profunzime a operei scriitorului, imaginaţie, stăpânirea tehnicii desenului,
umor, ironie.
Maria Dunavăţu nu şi-a mai organizat o expoziţie personală din 1996, de
aceea găsim oportună readucerea în atenţia publicului a unor coordonate
biografice ale artistei. S-a născut la 5 septembrie 1949, în comuna
Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa. A absolvit Liceul de Muzică şi Arte
Plastice din Constanţa (1968), Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Desen
(1971) şi Institutul de Arte Plastice „Ncolae Grigorescu”, Bucureşti,
Facultatea de Muzeologie-profesori de desen (1983). În 1971 s-a stabilit la Galaţi şi alături
de activitatea la catedră s-a dedică picturii şi graficii, cultivând deopotrivă
peisajul, natura statică, compoziţia, portretul. A trimis lucrări la expoziţii
organizate pe plan naţional la Bucureşti , Iaşi, Constanţa, Târgovişte. Din 1971 a
participat la unele expoziţii colective ale Filialei Galaţi a U.A.P. A fost, de
asemenea, prezentă în expoziţiile deschise de către profesorii de desen din
municipiul Galaţi la Casa Corpului Didactic. A activat ca profesoară de desen la
Şcoala Gimnazială Nr. 11 „Mihail Sadoveanu” şi la Şcoala Gimnazială Nr. 28
„Mihai Eminescu”. O perioadă de câţiva ani a îndeplinit şi funcţia de inspector
de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Şi-a deschis trei expoziţii personale: 1983, Casa Corpului Didactic,
Galaţi; 1989, 1996, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi. A publicat
lucrări de grafică în revistele „Porto Franco” (care i-a acordat şi un premiu),
„Pax Aura Mundi”, „Şansa ta”, „Axis Libri” etc. A realizat ilustraţia la
volumul „Pecetea fiinţei” de Stan M. Andrei (Editura Pax Aura Mundi, Galaţi,
2005). Are lucrări în colecţii particulare din România, Germania, Franţa,
Bulgaria, Israel, S.U.A. Numele său figurează în monumentalele albume de artă
ale lui Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase în Moldova” (vol. II) şi
„Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010”.
Cele 90 de lucrări expuse în foaierul Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
reprezintă personaje din lumea literaturii lui I. L. Caragiale, realizate cu
markere speciale. Artista se opreşte doar la chipul acestora, creând o galerie
de expresii umane în stare să exprime diferite tipologii şi caractere, figuri
care stârnesc hazul sau intrigă, tipuri care evocă vremuri trecute, din păcate
cu reverberaţii şi în prezentul nebulos al României de azi. Avem în vedere în
special fauna politicienilor, guvernanţilor şi îmbogăţiţilor peste noapte, care
nu diferă cu nimic de cea din timpul lui
Caragiale, ba dimpotrivă, pare mult mai coruptă şi însetată de averi dobândite
cât mai rapid. Ceea ce reţine în desenele Mariei Dunavăţu este stilul concis în
care ea realizează aceste portrete. Cu mijloace grafice puţine, ea conturează
chipul personajelor sintetic, al unora doar din câteva linii. Deşi toate
lucrările au aceleaşi dimensiuni (30 x 21 cm), formele imaginilor nu cad în
banal, sunt variate, linia desenului este puternică, viguroasă. Uneori ea este
secondată de linii subţiri, de accente şi umbre care diversifică mijloacele de
expresie. Predomină curbele, care au un traseu continuu, sau sunt întrerupte.
Uneori îşi fac simţită prezenţa şi organizări cu ecouri cubiste. Artista nu
menţionează personajele caragialiene care i-au servit ca punct de pornire în
plăsmuirile sale, dar sugestivitatea lor face să le găsim similitudini în
literatura marelui dramaturg şi chiar în lumea în care ne mişcăm.
Dacă în alte ocazii am avut prilejul să-i admirăm Mariei Dunavăţu
lucrări de grafică inspirate din poezia lui Eminescu şi Bacovia, în care
elanurile lirice ale artistei creau o atmosferă intimistă, cu miresme romantice
sau simboliste, iată că în această expoziţie, cu personaje create pornind de la
lectura scrierilor lui Caragiale, ea ni se relevă într-o ipostază mai rece,
satirică, umoristică, preocupată de figura umană şi de lumea lăuntrică diversă
pe care poate s-o exprime înfăţişarea unui chip. Aşadar, o expoziţie personală
interesantă, organizată după 16 ani de la cea anterioară din 1996 (găzduită de
Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”), un cald omagiu adus marelui scriitor român
la comemorarea a 100 de ani de la trecerea sa în eternitate.
Corneliu
Stoica
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu