Marin Creţu convertit coloristic în apelativul CREM pare înzestrat cu adidaşii unui maratonist: în mai puţin de un an a lansat pe simeze patru expoziţii de caricatură! Verva sa este explicabilă - timp de 35 de ani a lăsat creioanele satirice spre odihnă, iar acest concediu artistic prelungit a sporit mai mult foamea de expunere. Din fost ascet, domnul CREM a devenit apostol al umorului desenat.
Primele 3 expoziţii din acest cvadruplu calup expoziţional au avut loc pe sistemul primăvară-toamnă-iarnă pe simezele galeriei Ordinului Arhitecţilor din România (cei neavizaţi au dedus că domnul CREM este arhitect de meserie), iar acum, precum vârful unui val, lucrările sale au diseminat în locul devenit "acasă" pentru caricatura românească: Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache" - Cuptorul cu lemne.
Pauza invocată mai sus a avut pe lângă inevitabilele inconveniente şi un mare plus: desenul satiric marca CREM are o anumită savoare temporală, literaţii l-ar numi parfum de epocă, o inocenţă fastă, de care caricatura românească are sigur nevoie. Stilul descriptiv, aproape explicit, cu atentă înşiruire a detaliilor trădează formarea arhitecturală a artistului, dar tocmai acest aspect conturează un rapel istoric, un discurs-curs-parcurs retroactiv ce ne păstrează în actualitate alegoriile satirei de altădată.
Dincolo de analizele tehnice ale desenului umoristic al domnului CREM rezidă partea cea mai savuroasă, corpolentă, a naturii sale: poanta, gluma, ironia, în voluptatea sa, este frontală şi cu siguranţă provoacă un râs răsunător. CREM ştie să speculeze în tuşe tonice micile întâmplări ale banalităţii cotidiene; descoperă, stoarce şi întoarce ipostaze care, la prima vedere par anoste, dar reconvertite - reCREMstruite - sprintează pe culoarul unui zâmbet.
Per ansamblu, expoziţia "LocoMOTIVELE lui CREM", la care a contribuit acut, persuasiv şi benefic curatorul Radu Julian, este ca un tren de vacanţă care te scoate sigur din alienare.
[credit foto: Cristian Mihăilescu & CREM]
.gif)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu