In memoriam Adrian Păunescu

Adrian Păunescu s-a divizat în două emisfere: una emoţională, încarcată de frisoane şi îngeri, ca o repetabilă povară ce se rostogoleşte într-un cerc credicios, şi alta normativă, cu verbe şi atribute comasate într-un paşaport crispat prin care a trecut în viaţă. Fiecare din noi va alege pe ce emisferă îl va vizita de acum încolo pe omul trecut în umbra poeziei sale. Citind şi rememorând versurile lui Adrian Păunescu, vom deveni cărţi poştale între secundele din trecut şi cele din viitor (ceasuri de istorie culturală) sau avem alternativa respingerii, a uitării, a urii – o pedală ce merge în gol, fără identitatea unui drum.

Graficianul Cristian Marcu, cel care i-a ilustrat zeci de articole din paginile Jurnalului Naţional, printre care şi ultimile sale eseuri publicate în acelaşi ziar, aduce un omagiu grafic, torsionat ca o scară ce urcă la cer, cu speranţa reluării circuitului operei lui Adrian Păunescu într-o alta dimensiune, dublată de o înramare plastică, un însoţitor viu pentru o poezie vie.