Asocierea într-o expoziţie a plasticienilor
gălăţeni Eugen Holban şi Florian Doru Crihană poate fi considerată hazardată la
prima vedere, date fiind felul picturii practicate de cei doi şi problematica
abordată de fiecare. Şi totuşi, vizitându-le expoziţia găzduită în aceste zile
de Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, constatăm că ceea ce-i uneşte este
preferinţa ambilor pentru simfonia de griuri colorate, astfel că lucrările se
susţin printr-un dialog de o deplină coerenţă.
Eugen Holban, cunoscut şi pentru
cercetările sale din domeniul etnografiei şi artei populare din Moldova de Sud,
materializate deocamdată în publicarea unui splendid album şi a numeroase
articole apărute în presa culturală gălăţeană şi în revistele de specialitate
din ţară, a revenit cu o expoziţie personală după foarte mulţi ani, demonstrând
prin lucrările prezentate pe simeze că aceste cercetări nu au rămas fără ecou
în creaţia sa. Tehnica în care sunt realizate cele 20 de lucrări este cea a
pastelului, o tehnică pretenţioasă şi puţin practicată în zilele noastre. Eugen
Holban a pătruns adânc motivele întâlnite în arta populară, le-a asimilat, le-a
înţeles semnificaţia şi a reuşit să le abstractizeze în compoziţii în care doar
discreţia culorii şi unele titluri sugerează izvoarele din care acestea îşi
trag sevele.
Totul este pictat în cheia abstracţionismului liric, în acorduri
de un rafinament la care a ajuns în urma unui exerciţiu îndelungat în tehnica
pastelului. Fie că se intitulează „Nelinişte”, „Zbor întrerupt”, „Lebăda”,
„Solstiţiu”, „Melancolie” sau „Noaptea lupului”, „Sântoader”, „Somnoroase
păsărele”, „Mărul discordiei”, „Pasăre Măiastră”, Un basm se înfiripă”,
compoziţiile sale atrag, emoţionează, îndeamnă la îndepărtarea vălului
misterului şi la descoperirea mesajului încorporat de artist în materia
sensibilă a culorii. Sugestiile şi trimiterile sale la arta populară, la
motivele întâlnite pe scoarţele moldoveneşti, pe ştergare sau pe vestimentaţia
portului popular de la Dunărea de Jos sunt foarte discrete, făcute cu
subtilitate. Euhen Holban plăsmuieşte imagini care să-i pună în valoare
individualitatea stilistică, transpuse pe suportul de hârtie sau de carton cu
mijloace sintetice, sensibile, de mare fineţe, bazate pe simbol şi metaforă
plastică. Poetica sa este a unui liric de substanţă, care pune pe primul plan
reflexivitatea, înălţarea spre zonele rarefiate ale spiritului. Compoziţiile
rezultate au coerenţă, sunt echilibrate, construite cu impecabilă ştiinţă,
declanşează în sufletul privitorilor o claviatură de sentimente care-i tonifică
şi le trezeşte interesul pentru cunoaşterea culturii acestui popor.
Grupate sub genericul „Bere de Bruges”,
cele 15 lucrări ale lui Florian Doru Crihană continuă ciclul expus cu câtva
timp în urmă, tot la galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, intitulat „Broderii de
Bruges”, cu care artistul urmează să deschidă o expoziţie personală în Belgia.
Berea, fiind alături de dantelă, un alt produs de faimă al acestei ţări (surse
on-line arată că se cunosc aproximativ 500 de specialităţi de bere), Crihană
creează cu vervă umoristică situaţii comice pline de haz, care-l apropie pe
iubitorul de artă şi-l deconectează, îi înlătură tensiunile şi neliniştile
acumulate zilnic, producându-i o stare de relaxare şi satisfacţie. Butoiul cu
bere, halba, personaje masculine şi feminine surprinse în varii ipostaze
satirice populează tablourile sale, întâlnindu-le chiar şi în locuri de
neimaginat. Fantezia artistului nu cunoaşte limite.
Berea se revarsă din
abundenţă în valuri pe terasa unui restaurant („Spumă la terasă”), canalele
care traversează Bruges-ul devin „Canale cu bere”, halba este element de
arhitectură al unor grandioase turnuri („Turnul”), un camion încărcat cu
butoaie este pe punctul de a se răsturna de la înălţimea unui pod, în timp ce
berea se amestecă cu apa canalului („Camionul”). Butoiul ia forma ugerului unei
vaci („Mulsul vacii”), este gata să zboare aidoma unui balon (Zborul”) sau este
multiplicat într-o ipostază ce seamănă cu înfăţişarea unei locomotive
(„Locomotiva”). Femeile dantelărese sunt transportate într-un vehicul alături
de butoaie („Dantelăresele”), doi transportatori ai unui butoi, obosiţi de
efort, se odihnesc sub un felinar stradal („Felinarul”), printr-un mare pahar
răsturnat înaintează câteva bărci. Însăşi poarta oraşului Burges are ca semne
emblematice elemente ce-i invită pe turişti la un pelerinaj stropit cu lichidul
auriu, spumos şi răcoritor. Este în obişnuinţa lui Florian Doru Crihană ca
multe situaţii comice să le proiecteze pe fundalul sau în proximitatea unor
edificii cu o arhitectură impunătoare, fapt care sporeşte interesul
privitorilor şi le dă prilejul să admire măiestria artistului în construirea
unor peisaje ample, în crearea unei atmosfere de mare efect stenic. Gama de
griuri colorate folosită este subordonată unui desen clar, precis, intrat de
mult în practica acestui mare meşter al penelului umoristic.
Apreciem prezenţa împreună a celor doi plasticieni
gălăţeni pe simezele aceleiaşi galerii, două personalităţi distincte, cu
universuri artistice diferite, dar cu aceeaşi aplecare spre lucrul făcut cu
seriozitate, menit să emoţioneze, să înalţe spiritual şi să rămână.
Corneliu STOICA
.gif)
