Florian Doru Crihană: „Veneţia”

marți, 23 martie 2010

Culoarea şi dalta



După ce în ultimele expoziţii personale a abordat nudul şi portretul, genuri consacrate ale picturii, făcându-le purtătoarele unor importante surse umoristice, Florian Doru Crihană a promis că nu va neglija nici peisajul. Şi s-a ţinut de cuvânt. Pentru expoziţia deschisă în cursul lunii martie a.c. la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, el şi-a ales nu orice peisaj din România sau de undeva din alt areal de pe mapamond, ci pe cel al Veneţiei, oraş construit pe cele 118 insule ale lagunei formată la vărsarea unor importante ape ale Italiei în Marea Adriatică. În felul acesta, Veneţia, care de-a lungul timpului a constituit un reper spre care s-au îndreptat atâţia slujitori ai paletei, imortalizându-i palatele fastuase, gondolele romantice, podurile şi punţile ce arcuiesc peste aproape 200 de canale, Veneţia, capodopera unui popor de artişti, cunoaşte o abordare inedită. Cu mijloacele sale satirice, Crihană ne oferă un amplu spectacol comic, la care participăm râzând, amuzându-ne sau meditând la aspectele transpuse pe carton de penelul său umoristic.



Ca în mai toate expoziţiile sale de până acum, şi de această dată Florian Doru Crihană îşi dovedeşte înaltul său potenţial creativ, fantezia bogată, umorul inteligent, preocuparea pentru ca genul caricatural să nu alunece în grotesc sau în vulgaritate, ci să-l desfete pe iubitorul de artă, să-i creeze o stare de bună-dispoziţie, să-l tonifice. Ansamblul său de lucrări, construit cu măiestria unui arhitect de imagini demne de măreţia uneia dintre aşezările cele mai frumoase ale lumii, este unitar, fiecare tablou este pictat cu minuţie, în culori calde, desenul este condus cu siguranţă. Griurile de nuanţe diferite sunt articulate cu tonuri mai vii, compoziţia este echilibrată, iar personajele nu exagerează în deformări corporale. Situaţiile comice sunt multiple şi vizează aspecte ce ţin de trecutul, cotidianul sau de viitorul acestui oraş, de oamenii lui, de industria turistică, de tehnicile de transport, de specificul acvatic al aşezării etc. În celebra Piaţă San Marco, centrul Veneţiei turistice, cunoscută pentru invazia de porumbei, locul palatelor este luat de căsuţele supraetajate ale acestora („San Marco”). Într-o faimoasă tradiţie gastronomică italiană, oraşul este văzut ca o uriaşă farfurie din care se revarsă un bogat preparat din spagheti („Unde”).



Podurile veneţiene sunt deplasate în spaţiul ceresc, constituind mijloace de legătură a norilor („Poduri veneţiene”). O viitoare dislocare a construcţiilor şi scufundare a oraşului provoacă imagini tulburi („Derivă”). O doamnă, pregătită pentru carnaval, asistă cum o gondolă, prevăzută cu cabină, este ridicată până la fereastră pentru a o lua şi a o conduce spre locul de distracţie (”Pregătirea pentru carnaval”). O gondolă cu deţinuţi se îndreaptă pe o pânză de apă ce conduce către o gură de canalizare („Scursurile Veneţiei”). Nişte copii se joacă într-un bazin plutitor, ancorat lângă peretele unui edificiu („Bazinul”). O pizza uriaşă devine obstacol în traficul pe un canal („Blocaj în trafic”). Muzicanţii dintr-o gondolă cântă unei perechi de îndrăgostiţi atât de concentraţi, încât nu observă că vehiculul acvatic se scufundă („Umeda serenadă”). Arcadele Turnului Effel se contopesc cu valurile apelor din canalele veneţiene („La intrare”). Mustăţile lui Don Quijote au devenit două gondole (”Gondolele lui Don Quijote”).




Exemplele unor astfel de scene umoristice pot continua şi ele pot fi urmărite parcurgând lucrări ca: „Băuta”, „Buldozerul”, „Canoiştii”, „Intare festivă-Puntea suspinelor”, „Curcubeul”, „Golf pe canal”, „Gondolieri”, „Rialto”, „Pizza Ţepeş”, „Momente de relaxare”, „Dans sincron”, „Trena”, „Hidrobicicleta” etc. Esenţial este că Florian Doru Crihană ştie să nu fie banal, ştie să-i ofere receptorului clipe care să-i încălzească inima, să-l destindă, să-l relaxeze şi de ce nu, să-l facă să gândească.



Artistul nu face caricatură în sensul tradiţional al acestei noţiuni, ci pictură de şevalet în care umorul şi satira sunt axul vertebral al fiecărei lucrări. Umor de situaţii, umor comportamental, rezultante nu numai ale subiectului avut în vedere, ci a întregului ansamblu iconic ce acoperă spaţiul plastic. Lucrările lui, compuse cu profesionalism, responsabilitate şi cu un deosebit respect pentru arta adevărată, trebuie văzute şi revăzute, fiindcă aşa cum sublinia însăşi o colegă de breaslă a lui Crihană, caricaturista şi pictoriţa Irina Iosip, „de fiecare dată ai parte de noi şi surprinzătoare descoperiri, revelaţii personale, motive de comparaţie, uneori, poate, chiar neintenţionate de către autor”.

Corneliu STOICA



0 comentarii: